Domnul a murit de dragul tau si tu il dispretuiesti?

marți, 23 iunie 2015


” In biserica cei ce se bucura isi sporesc bucuria. In biserica se gaseste veselia celor amarati, bucuria celor necajiti, alinarea celor chinuiti, odihna celor osteniti. Pentru ca Hristos spune: ” Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati  si Eu va voi odihni pe voi. ” Ce este mai de dorit decat acest glas? Ce este mai dulce decat aceasta chemare? La ospat te invita Domnul cand te cheama la biserica. Te imbie sa te odihnesti dupa ostenelile tale. Iti daruieste alinare in dureri, pentru ca te despovareaza de greutatea pacatelor. Cu desfatarea duhovniceasca tamaduieste mahnirea si cu bucurie intristarea.
Cu toate acestea, putini sunt cei care vin la biserica. Ce lucru intristator! La dansuri si distractii alergam cu sarguinta. Neghiobiile cantaretilor le ascultam cu placere. De cuvintele imorale ale actorilor ne desfatam ore in sir, fara sa ne ingreuiem. Numai atunci cand vorbeste Dumnezeu incepem sa cascam, sa ne scarpinam si ne apuca ameteala. Dar si la hipodrom,  desi nu exista acoperis care sa-i apere de ploaie pe spectatori, alearga cei mai multi ca niste nebuni, chiar si atunci cand ploua cu galeata sau vantul bate cu putere. Nesocotesc si vremea rea  si frigul si distanta. Nimic nu-i poate tine la casele lor. Cand este insa vorba sa mearga la biserica ii impiedica chiar si o ploaie marunta. Si, daca-i intrebi cine este Amos si Avdie sau care este numarul prorocilor si al apostolilor, nu pot sa-si deschida gura. Insa despre cai, cantareti si actori pot sa-ti spuna si cele mai mici amanunte. Cum este cu putinta asa ceva?
Praznuim pomeniri de Sfinti si apoape nimeni nu vine la biserica. Se pare ca distanta ii arunca pe crestini in trandavie sau mai degraba nu distanta si numai trandavia ii impiedica. Pentru ca, asa cum nimic nu-l poate impiedica pe cel care are intentie buna si ravna sa faca ceva, tot astfel, pe cel nepasator, lenes, delasator, toate il pot impiedica.
Mucenicii si-au varsat sangele pentru Adevar, iar tu te ingreuiezi de o distanta atat de mica? Aceia si-au jertfit viata pentru Hristos, iar tu nu vrei sa te ostenesti nici un pic? Domnul a murit de dragul tau si tu il dispretuiesti? Praznuim pomeniri de Sfinti si tu te ingreuiezi sa vii la biserica preferand sa stai acasa? Si totusi trebuie sa vii ca sa vezi cum diavolul este biruit, Sfantul biruieste, Dumnezeu se slaveste si Biserica triumfa.
” Dar, sunt pacatos, spui si nu indraznesc sa privesc la chipul Sfantului” . Tocmai pentru ca esti pacatos, vino ca sa te faci drept. Sau poate ca nu stii ca si cei care stau inaintea Sfantului Jertfelnic sunt pacatosi. Pentru aceasta a iconomisit Dumnezeu ca preotii sa fie razboiti si ei de anumite patimi, ca sa fie ingaduitori cu neputinta omeneasca si sa-i ierte pe ceilalti.
” Dar, de vreme ce nu am implinit cele pe care le-am auzit la biserica, imi va spune cineva, cum pot sa vin iarasi?” Vino sa asculti din nou cuvantul dumnezeiesc si incearca acum sa-l implinesti. Daca-ti pui alifie peste o rana si nu se vindeca in aceeasi zi nu vei pune oare si ziua urmatoare? Daca taietorul de lemne care vrea sa taie un stejar, nu reuseste sa-l doboare din prima lovitura de secure, nu loveste si a doua si a cincea si a zecea oara? Fa si tu la fel.
Poate imi vei spune ca te impiedica sa vii la biserica saracia si nevoia de a lucra. Insa si acesta este numai un pretext. Sapte zile are saptamana. Dumnezeu a impartit aceste sapte zile dandu-ne noua sase iar pentru EL lasand doar una. Asadar nu vrei sa-ti lasi treburile nici macar in aceasta singura zi?
Si de ce spun eu o intreaga zi? Fa si tu in aceasta zi ceea ce a facut vaduva din Evanghelie. Aceasta a dat milostenie doi bani si a luat mult har de la Dumnezeu. Imprumuta si tu doua ore lui Dumnezeu, mergand la biserica si vei aduce in casa ta, castigul a nenumarate zile. Daca insa nu primesti sa faci aceasta, vezi ca nu cumva prin aceasta purtare a ta sa pierzi osteneala multor ani. Fiindca Dumnezeu, atunci cand este dispretuit, stie sa-ti risipeasca banii pe care i-ai adunat lucrand duminica.
De ai gasi inca si o visterie plina de aur si din pricina ei ai lipsi de la biserica, paguba tot ar fi foarte mare pentru ca cele duhovnicesti sunt mai presus decat cele materiale. Lucrurile materiale, chiar daca ar fi multe si ar curge din abundenta de pretutindeni, nu le luam in cealalta viata, nu le ducem cu noi in ceruri, nu vor fi cu noi la infricosatul divan al Domnului, ci de multe ori, chiar inainte de a muri ne parasesc. Dimpotriva comoara duhovniceasca pe care o dobandim in biserica nu poate nimeni sa ne-o ia si ne urmeaza pretutindeni.
” Da, spune un altul, dar pot sa ma rog si acasa.” Te inseli pe tine insuti, omule. Desigur, este cu putinta sa te rogi si acasa. Insa este cu neputinta sa te rogi precum in biserica, unde se afla multimea Parintilor si unde strigatul rugaciunii se inalta intr-un glas catre Dumnezeu. Nu te asculta atat de mult Domnul cand il rogi singur, pe cat te asculta atunci cand il rogi impreuna cu fratii tai, pentru ca in biserica exista mai multe conditii duhovnicesti decat acasa. Aici exista unirea, si buna intelegere intre crestini, legatura dragostei, rugaciunile preotilor. Tocmai pentru aceasta preotii sunt cei care conduc slujbele, ca sa intareasca prin rugaciunile lor mai puternice, rugaciunile mai slabe ale poporului si astfel sa urce impreuna la cer.
Atunci cand ne rugam fiecare deosebi suntem slabi. Cand insa ne adunam toti impreuna, atunci devenim mai puternici si atragem intr-o masura mai mare milostivirea lui Dumnezeu.
Odata, Apostolul Petru se afla in temnita, legat in lanturi. S-a facut insa rugaciune fierbinte de catre adunarea credinciosilor si indata a fost slobozit. Asadar, ce ar putea fi mai puternic decat rugaciunea impreuna, care a ajutat chiar si unui stalp al bisericii ca acesta?”
  • fragment din: MERSUL LA BISERICA – Sfanta Manastire Paraklitu, traducere din limba graca de Ieroschim. Stefan Nutescu SCHITUL LACU – SFANTUL MUNTE ATHOS.

Ed. EVANGHELISMOS, Buc. 2005

~ 0 comentarii: ~

Followers



† Doamne, Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine , pacatosul/a


"În jurul meu a fost întotdeauna minunea lui Dumnezeu, au fost atâtea păsări, atâţia copaci şi atâtea lunci fermecătoare, a fost cerul nemărginit şi senin, în vreme ce eu trăiam în nemernicie, fără să văd frumuseţea lucrării Domnului."

Feodor M. Dostoievski