...fumul tămâii se amestecă cu aburii ce ies şuierând mânios din craterul inimii
o Lumina plutind delicat îşi strecoară razele prin tromba de aburi
glasuri, murmure, şoapte :
„acum, acum se stinge”
“- vezi că trebuie să înveţi cum să duci o Lumina? nu-i chiar aşa de simplu.”
Doamne, singur Luminează-Te în mine!


12.04.2014

Ruga pentru Duminica Floriilor

Dezleaga-ma, Parinte, de ce-am jurat sa fiu
Si iarta-ma ca-n viata n-am fost decat ce sunt -
Un cantec prea devreme, sau poate prea tarziu,
Un ropot scurt de ploaie
Si-un mic vartej de vant…

Dezleaga-ma de vina de-a fi-ncercat sa fac
Granit din caramida
Si, bronz din baligar,
Colan de pietre scumpe din samburi de dovleac
Si-un Pegas cu-aripi duble din clasicul magar…
Si iarta-ma ca-n viata n-am fost decat asa
Cum te-am vazut pe tine -
C-asa credeam ca-i bine!…
Dar azi, cand vad ca-i altfel de cum am vrut sa fie,
Stropeste-mi ochii, Doamne, cu stropi de apa vie,
Reteaza-mi mana dreapta
Si pune-mi straja gurii,
Alunga-mi nebunia din scoartele Scripturii
Si-apoi desprinde-mi chipul de pe icoana Ta
Si fa sa uit c-odata am fost si eu ca Tine!…


  • Autor: Ion Minulescu

Read more »

Metanierul – Cugetările unui Monah athonit


 metanier
Să stăm puțin și să privim un mic metanier, precum cel ce se împletește din lână neagră în Sfântul Munte. Este o binecuvântare dintr-un loc sfânt. Așa ca multe alte obiecte pe care le avem în Biserică, și acesta este o binecuvântare pregătită și dăruită nouă de un oarecare părinte sau frate în Hristos, un martor viu al unei tradiții vii. Are culoarea neagră a durerii și a mâhnirii, care ne amintește să fim treji și serioși în viață. Am fost învățați că rugăciunea pocăinței, mai ales Rugăciunea lui Iisus, poate să ne aducă ceea ce Părinții numesc „întristare dătătoare de bucurie”. Noi simțim întristare pentru păcatele, neputințele și căderile noastre cu care Îl mâhnim pe Dumnezeu, pe semenii nostril și pe noi înșine, însă această întristare se face izvor de bucurie și odihnă în Hristos, Care varsă mila Sa și iertarea tuturor celor care cheamă Numele Lui.
Metanierul acesta este împletit din lână, care este luată de la oaie, fapt ce ne amintește căsuntem oi ale Păstorului celui bun, Domnul nostru Iisus Hristos. El ne mai amintește de„Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii”1La fel și crucea metanierului ne vorbește de această jertfă și de biruința vieții asupra morții, a smereniei asupra mândriei, a luminii asupra întunericului. Iar funda ce înseamnă? Pe ea s-o folosești pentru a-ți șterge lacrimile sau, dacă nu ai lacrimi, a-ți aduce aminte să te întristezi pentru păcatele tale. De altfel, cu funde mici erau împodobite veșmintele încă din vremea Vechiului Testament. Și aceasta ne aduce aminte de Sfânta Tradiție la care participă atunci când folosim metanierul.
Metanierele se împletesc potrivit unei tradiții care se pierde în negura veacurilor. Poate una din cele mai timpurii forme a unui mijloc ajutător pentru rugăciune era și adunarea de pietricele sau semințe și mutarea lor dintr-un loc sau vas în altul în vremea „canonului” de rugăciune sau a „canonului” de metanii mici sau mari. Se spune că mai demult un monah s-a gândit să facă noduri simple pe o funie și s-o folosească la „canonul” lui zilnic de rugăciune. Însă diavolul îi desfăcea nodurile de la funie și zădărnicea strădaniile sărmanului monah. Atunci i s-a arătat Îngerul și l-a învățat pe monah să împletească un nod deosebit, așa cum este astăzi la metaniere, format din cruci succesive. Aceste noduri nu au mai putut fi desfăcute de diavol datorită prezenței crucilor.
Există o mare varietate de forme și mărimi de metaniere. Cele mai multe dintre ele au o cruce împletită între noduri sau la capetele lor, care înseamnă sfârșitul, precum și un semn după fiecare zece, douăzeci și cinci sau cincizeci de noduri sau mărgele. Sunt multe feluri de metaniere. Unele sunt împletite din lână, mătase sau alt fel de material mai scump sau mai ieftin. Altele sunt făcute din mărgele sau din boabele uscate ale unei plante care se numește „Lacrimile Maicii Domnului”.
Metanierul este unul din obiectele care se dă unui monah orthodox în timpul ceremoniei tunderii sale în monahism. I se dă ca pe o sabie duhovnicească cu care, ca un ostaș allui Hristos, trebuie să lupte împotriva vrăjmașului nostru de gând, diavolul. Această sabie o folosește chemând Numele Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și implorând mila Sa prin Rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” Această rugăciune se poate rosti în forma ei scurtă „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” sau în cea mai lungă: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”
Cu ajutorul metanierului se pot rosti și alte rugăciuni scurte, cum ar fi rugăciunea vameșului: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”2; sau rugăciune către Maica Domnului:„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!”; sau alte rugăciuni scurte către Îngerul păzitor, către un anumit Sfânt sau către toți Sfinții. Forma obișnuită a unei astfel de rugăciuni este: „Sfinte Îngere, roagă-te pentru mine!” sau: „Sfinte (N), roagă-te pentru mine!”.Schimbând cuvintele acestor rugăciuni scurte în „miluiește-ne pe noi” sau „roagă-te pentru noi” sau incluzând numele unei persoane sau a mai multora pentru care vrem să ne rugăm, putem folosi metanierul pentru a face rugăciuni pentru alții, astfel: „Doamne Iisuse Hristoase, (Fiul lui Dumnezeu), miluiește pe robul (N) [robii (N)] Tăi”. La fel se poate face și la rugăciunea pentrucei adormiți: „Doamne, odihnește sufletul (sufletele) robului (robilor) Tăi”.
κομποσχοίνι
Atunci când monahii și mirenii țin metanierul în mâinile lor, aceasta constituie aducerea aminte a îndatoririi lor de a se ruga fără întrerupere, potrivit cu porunca Apostolului Pavel :„Rugați-vă neîncetat”3Fiecare poate ține un metanier în buzunar sau într-un oarecare loc discret, unde-l poate lesne folosi în cazurile în care este mai bine să se roage în taină, fără să atragă atenția celorlalți. Metanierul poate fi pus și pe perina patului nostru, în mașină, împreună cu o Cruce mică ori iconiță, sau în alte locuri potrivite ca o aducere aminte de rugăciune și ca un fel de binecuvântare, precum și ca o prezență sfântă și dumnezeiască în viața noastră.
Acum să vedem pe scurt despre scopul principal pentru care a fost făcut metanierul. Scopul principal al metanierului este să ne ajute în rugăciunea noastră către Dumnezeu și către Sfinții Săi. În afară de a ne folosi ca o continuă aducere aminte și binecuvântare exterioară, cum poate acest mic metanier să ne ajute să ne rugăm? Desigur, ne putem ruga și fără el, uneori chiar ne poate împiedica în străduința noastră de a ne aduna în rugăciune. Având în vedere acestea, să vedem câteva moduri prin care ne ajută metanierul.
Uneori rugăciunea noastră este fierbinte și ne este ușor să ne rugăm. Alteori însă mintea ne este atât de răspândită sau suntem atât de tulburați sau cu atenția atât de împărțită, încât, practic, ne este cu neputință să ne adunăm mintea la rugăciune. Asta se întâmplă mai ales atunci când ne străduim să ținem un anumit canon zilnic de rugăciune. Câteva zile merge bine, alteori însă, sau poate de cele mai multe ori, strădaniile noastre ni se par aproape zadarnice. Dar fiindcă, așa cum se spune, suntem ființe ale obișnuinței, este foarte folositor să rânduim o vreme stabilă a zilei pentru rugăciune. Vremea de seară (nu foarte târziu) înainte de a a adormi este bună, deoarece este important să încheiem ziua cu rugăciune. Dimineața, când ne-am deșteptat, este de asemenea bine să începem noua zi cu rugăciune. Se pot găsi și alte ceasuri ale zilei când te poți liniști și aduna.
Strădania noastră este să rânduim rugăciunea în viața noastră ca un canon, iar nu ca o excepție. De aceea să aflăm o oarecare vreme ca în fiecare zi să putem avea puțină liniște, astfel încât să ne putem aduna și ne întoarcem ochii sufletului nostru căre Dumnezeu. Ca o parte a acestui canon poate e bine să citim câteva rugăciuni sau să ne rugăm și să aflăm pacea sufletului în alte chipuri, cum ar fi prin citirea unor texte religioase sau prin „revizuirea”4faptelor zilei care a trecut etc. Dar cel mai eficient mod de a se folosi cineva de canonul rugăciunii este să rostească regulat, cu un număr stabilit, Rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”. Acest număr nu e nevoie să fie mareși, poate, sunt necesare numai vreo cinsprezece minute. Aceasta însă va fi partea zilei noastre care aparține lui Dumnezeu, puține boabe de sare care vor da gust bun întregii noastre vieți duhovnicești. Astăzi mulți medici recomandă această practică din motive de sănătate trupească, mai ales pentru a depăși cineva stresul. Este și mai bine dacă vom putea afla mai multe de astfel de intervale mici de timp pe toată durata zilei, pe care să le umplem regulat cu vistieriile prețioase ale rugăciunii, pe care nimeni nu va putea să ni le fure, de vreme ce sunt depuse în contul nostru din Cer5.
Dacă vrei să rostești un oarecare număr stabil de rugăciuni, ca parte a canonului tău zilnic, în asta vei fi ajutat mult de metanier. Cu el poți să rostești un număr rânduit de rugăciuni și să te aduni în cuvintele rugăciunii în timp ce o rostești. După ce-ți vei aduna gândurile, ia metanierul în mâna stângă și ține-l ușor între degetul mare și arătător. Apoi, făcându-ți ușor semnul Crucii, șoptește rugăciunea lui Iisus. În vreme ce gândurile tale se vor aduna din ce în ce mai mult, poate nu mai este trebuință să continui să-ți faci semnul Crucii sau să spui rugăciunea cu glas. Însă atunci când te îngreuiezi să te aduni, folosește semnul Crucii și șoptirea ca mijloace care te ajută să-ți ții mintea în rugăciune.
E bine să stai în picioare cu capul aplecat în poziție smerită. Unii vor își ridică mâinile lor din când în când, cerând milă. Alții însă consideră mai folositor a sta așezați sau în genunchi cu capul aplecat, pentru a se putea aduna. Multe depind însă de nevoitorul însuși, de sănătatea lui și de educația lui. Cel mai împortant este să rămâi nemișcat și să fii atent la cuvintele rugăciunii, în timp ce le repeți.
Firește, trebuie să respingi ispita grabei. Pentru acest motiv unii, în loc de metanier, folosesc un ceas deșteptător, drept măsură a duratei rugăciunii lor, potrivind corespunzător deșteptătorul. Prin folosirea ceasului poate cineva să dedice un timp anumit rugăciunii, fără să măsoare numărul exact al rugăciunilor.
Metanierul este, de asemenea, un mod odihnitor de a număra cineva metaniile și închinăciunile pe care le face drept canon personal. A face semnul Crucii, apoi a se pleca și a atinge dușumeaua cu degetele sau a îngenunchea și a atinge dușumeaua cu fruntea, aceasta constituie străvechiul mod de rugăciune către Dumnezeu și către Sfinții Săi. Nevoitorul poate lega aceste închinăciuni și metanii cu Rugăciunea lui Iisus sau cu scurtele rugăciuni despre care am vorbit mai înainte. Mișcarea trupească a închinăciunii sau a metaniei poate să contribuie la căldura rugăciunii și să dea expresie exterioară rugăciunii noastre, de vreme ce ne smerim înaintea lui Dumnezeu. Este încă un mod de aplicare a poruncii apostolice de a-slăvi pe Dumnezeu și cu sufletele și cu trupurile noastre6.
Destui folosesc metanierul și atunci când se retrag să doarmă. Însemnează patul cu semnul Crucii, iau metanierul, fac semnul Crucii peste ei, se întind și rostesc liniștiți Rugăciunea lui Iisus până adorm. A te scula cu metaniile între degete sau alături pe perină, asta te ajută să începi noua zi cu rugăciune. Însă a sfârși cineva ziua precedentă cu o rugăciune liniștită este un mod și mai bun de pregătire pentru un început de rugăciune în noua zi, ca să nu spunem și despre pregătirea pentru ziua cea veșnică, în cazul în care în noaptea aceea ne va cuprinde somnul morții. Alții iau metanierul în mâini în momente de nelucrare, cum ar fi atunci când merg la munca lor sau călătoresc. În orice clipă a zilei îți vei aduce aminte, ia în mâini un mic metanier. Legătura dintre această mișcare cu rugăciunea pe care o faci în alte ceasuri te va ajuta să te aduni și să te rogi uneori pe durata zilei, oriunde ai fi și orice ai face. Acesta este un pas important în împlinirea poruncii: „Rugați-vă neîncetat”.
Sfântul episcop Ignatie Briancianinov arată că slujbele lungi ale Bisericii sunt un prilej bun să te rogi cu metanierul. Adeseori este dificilă atenția la cuvintele care se citesc sau se cântă în Sfintele Biserici și mai ușor își adună cineva mintea în cuvintele propriilor sale rugăciuni, fie că sunt improvizate, legate de o oarecare nevoie deosebită, fie că sunt rugăciuni și imne pe care le știe pe de rost, fie că sunt rugăciuni scurte, mai ales Rugăciunea lui Iisus, repetate cu ajutorul metanierului. În practică, folosind acest mod, te poți aduna mai bine în timpul Sfintei Slujbe, așa cum spune și Sfântul Serafim de Sarov. Firește, atunci când ne rugăm în timpul Sfintelor Slujbe, rugăciunea noastră se unește cu rugăciunea întregii Bisericii.
Mintea noastră este permanent ocupată cu diferite cugetări. Nu apucăm să începem rugăciunea, că îndată surprindem mintea cugetând altceva. Și în acest caz prezența metanierului între degetele noastre poate să ne ajute să ne ținem mintea și să ne întoarcem la lucrarea rugăciunii mai repede. De asemenea, atunci când întâlnim o mărgea-semn sau Crucea metanierului, în timp ce mișcăm boabele cu degetele noastre, ne dăm seama dacă mintea noastră nu ia aminte la rugăciunile pe care intenționăm să le facem. Astfel, putem oferi din nou rugăciunile noastre, fără a ne încurca în cugetări privitoare la cât de ușor suntem curmați de la rugăciunea noastră către Dumnezeu.
Aici am făcut o referire la marea știință a rugăciunii, la aceea pe care Sfinții Părinți o numesc știința științelor. Există o literatură vastă și bogată a marilor oamenii ai rugăciunii din toate vremurile, care ne poate ajuta și povățui la învățarea, cu ajutorul lui Dumnezeu, a acestei științe, mai mare și mai folositoare decât toate științele. Citirea regulată a Sfintei Scripturi, a Vieților Sfinților și a altor texte duhovnicești ne poate ajuta considerabil. Cărți caFilocalia conțin însemnate sfaturi și îndrumări insuflate de Dumnezeu, pentru a putea învăța oricine să se roage ca un creștin, pentru că rugăciunea este un element esențial pentru a fi cineva creștin. Peste toate acestea este de trebuință Harul lui Dumnezeu ce este în Biserică, mai ales cel dobândit prin Sfânta Spovedanie și prin Împărtășirea cu Preacuratele Taine.
Acestea sunt numai câteva cugetări introductive despre faptul cum putem folosi cu folos metanierul. Însă cel mai important pentru oricine este să înceapă să se roage. Metanierul nu se roagă singur, deși unele sunt atât de frumoase, care pot da această impresie. Este desigur un însemnat ajutător tradițional pentru rugăciunea noastră și mai ales pentru un canon zilnic de rugăciune. Cel mai important este însă să ne adunăm mintea la cuvintele rugăciunii și să înălțăm rugăciuni din inimă lui Iisus Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru. Dacă acest mic metanier te ajută să rostești o rugăciune sau îți aduce aminte să te rogi sau te ajută în alt chip să devii mai iubitor de rugăciune, atunci și-a împlinit scopul său. Te-a legat mai strâns cu Hristos, Dumnezeul nostru, și te-a adus mai aproape de Împărăția lui Dumnezeu, căci Împărăția lui Dumnezeu înlăuntrul nostru este7.

Ioan 1, 29.
Luca 18, 13.
I Tesaloniceni 5, 17.
4   Adică prin sensul patristic al „interogării”, al cercetării de sine spre părere de rău de păcate și îndreptare, dar și al recunoașterii binefacerilor lui Dumnezeu.
5   Cf. Μatei 9, 20 și Sfântul Chiril al Ierusalimului, «Cateheze», 15, 23: „scrisă (în Cer) este toată rugăciunea ta”.
I Corinteni 6, 20: Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”.
 Cf. Luca 17, 21.

Sursa:
marturieathonita.ro

Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu

Read more »

10.04.2014

Vinul în viaţa creştinului






Du-te şi mănâncă cu bucurie pâinea ta şi bea cu inimă bună vinul tău,
pentru că Dumnezeu este îndurător pentru faptele tale.
(Eclesiasticul 9, 7)

Vinul este pomenit atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament în repetate rânduri, unii cercetători mai meticuloşi numărând 521 de citate ale viţei de vie şi vinului, utilizate de tradiţia iudeo – creştină, şi nu numai de ea, ca simboluri ale monoteismului. Uneori aceste citate nu sunt decât aluzii, însă mai des cititorul se găseşte în faţa unor analize ataşate teologiei. Textul mai atinge subiecte, precum conducerea viţei de vie, degustarea vinului, economia rurală, sociologia şi chiar igiena alimentară şi practica medicală.
Pentru prima oară despre vie şi vin se vorbeşte în cartea Facerii (9, 20), în istoria lui Noe. Mai apoi urmează relatarea despre Melchisedec, regele Salemului, care a scos vinul şi pâinea în întâmpinarea lui Avraam (Facere 14, 18); despre Lot şi fiicele sale (Facere 19, 32); despre bătrânul Isaac, căruia fiii săi, Iacov şi Isav, i-au propus pentru hrană pâine, vânat şi vin (Facere 27, 25); proorocirile lui Iacob, care i-a adunat pe fiii săi (Facere 49, 12).
De altfel, unii cercetători ai credinţei creştine pledează pentru o menţionare şi mai timpurie a viţei de vie. Ei susţin, că pretinsul fruct al cunoaşterii binelui şi răului, din care s-au înfruptat în grădina Raiului Adam şi Eva ar fi fost  strugure, şi nu măr, ori, în opinia lor, doar sucul fermentat de struguri, adică vinul deşteaptă mintea.
Din Vechiul Testament aflăm, cum era preparat vinul din struguri, cum oamenii îi zdrobeau cu picioarele, cântând şi veselindu-se şi storcând mustul (Ieremia, 25, 30; 48, 32-33), cum se păstra vinul în burdufuri, care uneori crăpau din cauza fermentaţiei puternice (Ieremia 49, 12); cum acţiona vinul asupra oamenilor şi care erau semnele consumării de vin – ochi strălucitori, limbă neînfrânată (Pilde 21,1), judecare (Pilde 31, 1), exaltare (Pilde, 31, 6), pierderea minţii (Osia, 4, 2), boli (Osia, 7,5).
În Noul Testament Iisus Hristos face minune la nuntă din Cana Galileii, unde preface apă în vin (Ioan 2, 1-11).


Altă dată Mântuitorul se compară pe Sine Însuşi cu mlădiţa de viţă de vie: „Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl Meu este lucrătorul” (Ioan 11, 1-6).


Tot vorbind despre lucrarea Sa vindecătoare, ca răspuns la acuzaţii fariseilor, Mântuitorul afirmă că: „a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon! A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!” (Luca 7, 33-34).
În Pilda Samariteanului Milostiv (Luca 10, 25-37) se vorbeşte despre turnarea uleiului împreunat cu vin peste rana celui căzut în mâinile tâlharilor (Luca 10, 34). De aici amintim şi de tradiţia Bisericii Ortodoxe Ruse legate de săvârşirea Tainei Sfântului Maslu, care practica amestecarea vinului cu untdelemn la ungerea celor bolnavi.


Iar la Cina ce de Taină Mântuitorul Hristos a consacrat vinul ca materie de jertfă, şi stabileşte Taina Răscumpărării – Taina Sfintei Euharistii sau Împărtăşaniei, conform căruia credinciosul devine părtaş al Trupului şi Sângelui lui Hristos, folosind două materii importante: pâinea şi vinul (Matei 26, 26-29; Marcu 14, 22-25).  „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul meu, care pentru voi se frânge întru iertarea păcatelor… Beţi dintru acestea toţi, acesta este Sângele meu, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor... Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Îţi aducem de toate şi pentru toate...” Acesta este unul din cele mai importante momente ale Sfintei Liturghii - Anamneza.
În timpul proscomidiei sunt pregătite pâinea şi vinul, care în contextul Anaforei, devin Trupul şi Sângele Mântuitorului. Împărtăşindu-se cu ele, creştinii se unesc, formează o comuniune cu Iisus Hristos, fac din nou legământ de a-I urma învăţămintele.


Termenul „proscomidia” este utilizat în ritualul bizantin, în alte ritualuri liturgice sunt folosite alte denumiri, care într-un fel sau altul au sensul de „dar”. Proscomidia păstrează multe elemente ale practicii arhaice de pregătire către Liturghie, care în primele secole ale creştinismului întruneau creştinii la agape. Fiecare aducea cu el ceva de mâncare, cei mai săraci, neavând nimic, aduceau pâine. Cele mai bune vinuri şi pâini erau puse deoparte pentru euharistie, iar celelalte erau folosite la masa comună după Liturghie.
Astfel elementele principale ale Tainei împărtăşaniei sunt vinul de struguri şi pâinea de grâu, deşi deseori aceste ritualurile se deosebesc de la o Biserica la alta, de la o regiune geografică la alta. Astfel, în Biserica Occidentală se foloseşte pita - pâinea nedospită, pe când în cea Răsăriteană, cu excepţia Armeniei, - cea dospită.  Şi dacă la început acestei deosebiri nu i se acorda prea mare atenţie, către sfârşitul mileniului I ea devine un prilej de disensiune doctrinală  între Est şi Vest.
Din cele mai vechi timpuri pentru Euharistie este folosit vinul dizolvat cu apă. Tradiţia se bazează pe Sfânta Scriptură, conform căreia Iisus Hristos în viaţa sa pământească bea doar vin dizolvat cu apă. Această practică a căpătat ulterior şi o interpretare mistico-alegorică, fiind legată de curgerea sângelui şi a apei din coasta străpunsă de suliţă a Mântuitorului. Soiurile de vinuri, utilizate în Taina Împărtăşaniei diferă de la o Biserică la alta, în dependenţă de tradiţiile vinicole locale. Astfel, în Biserica Romano-Catolică se foloseşte vinul sec alb, în bisericile răsăritene – diverse vinuri roşii: în  Biserica Ortodoxă Rusă – vin de desert (dulce), în altele – vin sec. Deşi nu se găsesc nicăieri indicaţii directe privind soiurile de vin utilizate la Împărtăşanie, totuşi se consideră cele mai binevenite vinurile roşii, dat fiind faptul, că „acesta este sângele” Mântuitorului, deci trebuie să aibă culoarea respectivă.


În ultimul timp în Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă a Greciei, cât şi în majoritatea bisericilor din Republica Moldova pentru împărtăşanie este folosit frecvent vinul de tip Kahor. Aceasta denumire este atribuită câtorva soiuri de vin, produse în zona oraşului Kahor din Franţa. Ele se deosebesc printr-o culoare roşie intensă, au un buchet şi o aromă ce amintesc de dulceaţă. Vinuri de tipul Kahor sunt produse şi în Moldova, în special în zona vinicolă de sud. La prepararea lor sunt utilizaţi struguri de soiurile Saperavi, Cabernet, etc. Majoritatea lor sunt supranumite „pastorale”, fapt ce denotă utilizarea lor în ritualurile bisericeşti. Clericii afirmă, că vinurile Kahor sunt binevenite pentru împărtăşarea copiilor. Se ştie, că preoţii au probleme cu micuţii. Deseori aceştia sunt măguliţi de bunei, că o să primească „miere” şi atunci, când simt în gură vinul acrişor mulţi din ei încearcă să-l scuipe. De aceea Kahorul dulciu este mai plăcut pentru copii şi astfel sunt evitate incidentele neplăcute.
Vinul este întrebuinţat în primul rând la Sfânta Liturghie; se mai întrebuinţează la sfinţirea bisericilor, la slujba Cununiei, la Litie, la slujbe funebre (pentru stropirea trupurilor celor adormiţi) şi parastase (slujbe speciale pentru cei adormiţi).
Cu toate acestea, Biserica introduce unele restricţii la întrebuinţarea vinului şi strugurilor în viaţa de toate zilele. Astfel, acestea daruri ale Domnului, ca şi altele, trebuiesc primite cu rugăciune de mulţumire Celui de Sus. Strugurii, spre exemplu, pot fi gustaţi doar după ce primele roade au fost aduse în Biserică, în ziua de 19 august, de sărbătoarea „Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos”, ca o mulţumire pentru roadă oferită de Dumnezeu. Vinul nu se consumă în posturile de peste an, cu excepţia zilelor, când se face dezlegare pentru băutură. În schimb, la marile praznice dumnezeieşti vinul se află în capul mesei.
Astăzi, din păcate, creştinii noştri de multe ori fac aluzii greşite, atunci când încercă să argumenteze consumul vinului mai peste măsură. Aceştia de multe ori exclamă că  vinul – este Sângele Domnului. La fel Biserica luptă cu un alt fenomen urât, care se practică de ziua pomenirii celor 40 de mucenici din Sevastia. Şi aici, minte perseverentă a omului aduce acţiuni false, prin consumarea aşa-numitor 40 de păhare vin. Bineînţeles că toate aceste lucruri nu au nimic comun cu Vinul euharistic şi Sângele Domnului, precum şi închinarea celor 40 păhare „în cinstea celor 40 de mucenici”.


Biblia în mod deosebit atenţionează pe creştini despre efectele negative care poate provoca vinul consumat peste-măsură.
Astfel Sfântul Apostol Pavel ne indeamna: “Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare…” (Efeseni 5, 18). În alt context Pavel avertizează că orice abuz constituie păcat ce ne exclude automat din Impărăţia lui Dumnezeu: “Nu vă înşelaţi: nici desfrânaţii…nici beţivii…nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (I Cor 6, 9-10). În mod categoric bautul excesiv este interzis: “Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat…sau beţiv. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă” (I Corinteni 5, 11).

Pr. Maxim Melinti

Read more »

Persoane interesate

Abonați-vă prin e-mail (Newsletter)

Introduceți adresa de e-mail:

Delivered by FeedBurner

AJUTATI COPIII DE LA MANASTIREA MARCUS!

Ajutati copiii de la Manastirea Marcus!

Pr Iustin Parvu -Este Har...

http://apologeticum.files.wordpress.com/2010/02/parintele-justin_2010.jpg
Imagine
Este Har... - să iubeşti fără să fii iubit… - să slujeşti fără să fii preţuit… - să dăruieşti fără să ţi se mulţumească… - să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască… - să ierţi fără să fii iertat… - să-l susţii pe cel care te-a lepădat… - să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit… - să crezi deşi nu vezi faţă în faţă… - să crezi deşi nu eşti deplin lămurit… - să investeşti clădind fără speranţe… - să taci pentru a nu face rau aproapelui… - să vorbeşti de dragul adevărului… - să ănduri fără să murmuri, fără să cârteşti…. - totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti… Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!

Nelegiuirile noastre, multimea strambatatilor pe care le-am pricinuit aproapelui nostru, astazi ne osandesc si nu stim ce vom raspunde mergand la judecata, unde toti ne prigonesc, toti se ridica asupra noastra sa ne impileze; tu insa, o, preabuna maica, care asculti marturisirea noastra, mijloceste catre Domnul, sa prefaci soarta osandirii noastre in bunatati, scotind din inimile vrajmasilor nostri toata uraciunea si te vom preamari cu laude.

TROPAR
Intru tine, Maica, cu osardie s-a mantuit cel dupa trup. Caci luand crucea ai urmat lui Hristos, si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup caci este trecator. Pentru aceasta si cu ingerii, impreuna se bucura, preacuvioasa Maica Parascheva, duhul tau
SEDEALNA dupa POLIELEU
[ Descarca MP3: Sedealna-dupa-Polieleu.mp3 ]
STIHIRA dupa EVANGHELIE
[ Descarca MP3: Stihira-dupa-Evanghelie.mp3 ]
STIHIRILE LAUDELOR
[ Descarca MP3: Stihirile-Laudelor.mp3 ]
NOTA: cantarile de mai sus sunt interpretate de grupul Anghelos de la Manastirea Sf. Trei Ierarhi din Iasi

File de pateric

http://lh4.ggpht.com/_35TX4tScvW0/S0tGpCCUrjI/AAAAAAAAANc/5DNf68UA_Rc/file_de_pateric.png
File de Pateric
lectura: Pr. Mircea Stoleriu

Predici

http://3.bp.blogspot.com/_7YDbTRKKOGA/TIup1PIRMMI/AAAAAAAAGs4/Uru-o8Ih4rc/S220/soul+speaking.jpg
  1. Taina Spovedaniei (partea I)
  2. Taina Spovedaniei (partea a II-a)
  3. Cine se poate spovedi
  4. Cum să ne spovedim
  5. Canonul de la spovedanie
  6. Dezlegarea de păcate
  7. Efectele spovedaniei
  8. Recapitularea Tainei Spovedaniei
  9. Taina Sf. Maslu
  10. Taina Sf. Maslu: Apostolele 1 ÷ 3
  11. Taina Sf. Maslu: Apostolele 4 ÷ 7
  12. Taina Sf. Maslu: Evangheliile
  13. Taina Sf. Maslu: Rugăciunile
  14. Taina Cununiei (partea I)
  15. Taina Cununiei (partea a II-a)
  16. Taina Cununiei (partea a III-a)
  17. Taina Cununiei (partea a IV-a)
  18. Efectele Tainei Cununiei
  19. Logodna
  20. Semnificaţiile Tainei Cununiei
  21. Taina Botezului (partea I)
  22. Taina Botezului (partea a II-a)
  23. Taina Botezului (partea a III-a)
  24. Taina Botezului (partea a IV-a)
  25. Cine poate boteza şi cine poate fi botezat
  26. Unde şi când se face botezul
  27. Rânduiala facerii catehumenului
  28. Slujba botezului
  29. Botezul sângelui şi botezul dorinţei
  30. Taina Mirungerii (partea I)
  31. Taina Mirungerii (partea a II-a)
  32. Taina Euharistiei (partea I)
  33. Taina Euharistiei (partea a II-a)
  34. Taina Euharistiei (partea a III-a)
  35. Taina Euharistiei (partea a IV-a)
  36. Taina Euharistiei (partea a V-a)
  37. Prezenţa reală a lui Hristos în Sf. Euharistie
  38. Când se pot împărtăşi credincioşii
  39. Taina Hirotoniei
  40. Mântuirea
  41. Revelaţia naturală
  42. Revelaţia supranaturală
  43. Sfânta Scriptură ca izvor al revelaţiei
  44. Sfânta Tradiţie ca izvor al revelaţiei
  45. Interpretarea Bibliei
  46. Documentele Sfântei Tradiţii
  47. Credinţa
  48. Simbolul Credinţei (Crezul)
  49. Cunoaşterea lui Dumnezeu
  50. Pronia lui Dumnezeu
  51. Însuşirile lui Dumnezeu
  52. Dumnezeu - întreit în Persoane
  53. Învăţătura despre Sf. Treime
  54. Revelaţia Sf. Treimi în Noul Testament
  55. Crearea lumii (partea I)
  56. Crearea lumii (partea a II-a)
  57. Scopul creării lumii
  58. Providenţa: grija şi ajutorul lui Dumnezeu pentru lume
  59. Providenţa: conducerea lumii de către Dumnezeu
  60. Crearea lumii nevăzute
  61. Crearea lumii văzute
  62. Zilele creării lumii
  63. Omul, coroana creaţiei
  64. Omul - trup şi suflet
  65. Protopărinţii neamului omenesc
  66. Menirea omului
  67. Starea primordială a omului
  68. Originea păcatului strămoşesc
  69. Urmările păcatului strămoşesc
  70. Mântuirea lumii
  71. Scopul întrupării Mântuitorului
  72. Întruparea Mântuitorului
  73. Viaţa Mântuitorului: umilinţă şi preamărire
  74. Întreita slujire a Mântuitorului (partea I)
  75. Întreita slujire a Mântuitorului (partea a II-a)
  76. Răscumpărarea păcatelor noastre de către Hristos
  77. Cuprinderea tuturor în Hristos
  78. Dumnezeirea Duhului Sfânt
  79. Harul divin
  80. Darurile Duhului Sfânt
  81. Libertatea în Har (partea I)
  82. Libertatea în Har (partea a II-a)
  83. Lucrarea Harului în viaţa omului: pregătirea îndreptării
  84. Lucrarea Harului în viaţa omului: îndreptarea
  85. Mijloacele îndreptării
  86. Sfinţenia (partea I)
  87. Sfinţenia (partea a II-a)
  88. Lucrarea Harului pentru sfinţirea omului
  89. Caracterizarea Sfântului
  90. Cinstirea sfinţilor (partea I)
  91. Cinstirea sfinţilor (partea a II-a)
  92. Cultul sfinţilor
  93. Moaştele sfinţilor
  94. Cinstirea Maicii Domnului
  95. Fecioria Maicii Domnului
  96. Cinstirea icoanelor
  97. De S-a întrupat Hristos ?
  98. Patimile lui Hristos
  99. Despre Troparul Învierii
  100. Ce să cerem în rugăciune
  101. Rugăciunea obştească
  102. Moartea şi Învierea Domnului
  103. Trupul înviat al lui Hristos
  104. Învierea tuturor prin Hristos
  105. Tatăl Nostru...
  106. Tatăl Nostru - începutul: Care eşti în ceruri...
  107. Tatăl Nostru - cererea 1: Sfinţească-se numele Tău...
  108. Tatăl Nostru - cererea a 2-a: Vie Împărăţia Ta...
  109. Tatăl Nostru - cererea a 3-a: Facă-se voia Ta...
  110. Tatăl Nostru - cererea a 4-a: Pâinea noastră...
  111. Tatăl Nostru - cererea a 5-a: Şi ne iartă nouă...
  112. Tatăl Nostru - cererea a 6-a: Şi nu de duce pe noi în ispită...
  113. Tatăl Nostru - cererea a 7-a: Ci ne mântuieşte...
  114. Ce este rugăciunea
  115. Semnul Sfintei Cruci
  116. Cum să ne rugăm (partea I)
  117. Cum să ne rugăm (partea a II-a)
  118. Cum să ne rugăm (partea a III-a)
  119. Cum să ne rugăm (partea a IV-a)
  120. Cum să ne rugăm (partea a V-a)
  121. Cum să ne rugăm (partea a VI-a)
  122. Când să ne rugăm
  123. Unde să ne rugăm
  124. Biserica - locaş de rugăciune
  125. Biserica - împărţirea clădirii
  126. Biserica - Altarul
  127. Sfinţirea unei biserici
  128. Cultul divin public
  129. Cele 7 laude
  130. Jertfa euharistică
  131. De către cine şi când se slujeşte Sf. Liturghie
  132. Liturghiile Bisericii Ortodoxe
  133. Proscomidia (partea I)
  134. Proscomidia (partea a II-a)
  135. Proscomidia (partea a III-a)
  136. Liturghia catehumenilor
  137. Liturghia credincioşilor (partea I)
  138. Liturghia credincioşilor (partea a II-a)
  139. Liturghia credincioşilor (partea a III-a)
  140. Liturghia credincioşilor (partea a IV-a)
  141. Liturghia credincioşilor (partea a V-a)
  142. Semnificaţiile Sfintei Liturghii
  143. Ierurgiile
  144. Posturile de o zi
  145. Posturile de mai multe zile
  146. Dragostea (partea I)
  147. Dragostea (partea a II-a)
  148. Dragostea (partea a III-a)
  149. Mijloacele de întărire a dragostei
  150. Legile
  151. Legea Morală
  152. Legea Morală a Noului Testament
  153. Păzirea Legii Morale
  154. Poruncile Bisericeşti: participarea la Sf. Liturghie, postul, cinstirea preoţilor
  155. Poruncile Bisericeşti: spovedania, rugăciunea pentru mai-mari, posturile speciale
  156. Poruncile Bisericeşti: cărţile eretice, averea Bisericii, petrecerile din post. Legile civile
  157. Conştiinţa morală
  158. Voinţa liberă
  159. Faptele omeneşti
  160. Virtuţile creştine
  161. Virtuţile teologice şi morale. Înţelepciunea
  162. Dreptatea. Cumpătarea
  163. Bărbăţia (curajul)
  164. Păcatul
  165. Cauzele păcatului
  166. Viciul
  167. Păcatele capitale: iubirea de argint, desfrânarea, invidia
  168. Lăcomia, mânia şi lenea
  169. Păcatele împotriva Duhului Sfânt
  170. Păcatele strigătoare la cer
  171. Porunca 1 şi a 2-a: Cinsteşte pe Dumnezeu. Să nu-ţi faci chip cioplit
  172. Porunca a 3-a: Să nu iei numele Domnului în deşert
  173. Porunca a 4-a: Cinsteşte ziua Domnului
  174. Porunca a 5-a: Cinsteşte-ţi părinţii
  175. Porunca a 6-a: Să nu ucizi
  176. Porunca a 7-a şi a 8-a: Să nu fii desfrânat. Să nu furi
  177. Porunca a 9-a şi a 10-a: Să nu minţi. Să nu doreşti lucrul altuia
  178. Datoriile creştinului
  179. Smerenia
  180. Grija faţă de simţăminte
  181. Grija faţă de sănătate
  182. Datoriile către aproapele
  183. Dragostea către aproapele (partea I)
  184. Dragostea către aproapele (partea a II-a)
  185. Dragostea către aproapele (partea a III-a)
  186. Dragostea către aproapele (partea a IV-a)
  187. Dragostea către aproapele (partea a V-a)
  188. Familia
  189. Scopul familiei
  190. Statul - datoriile cetăţeneşti
  191. Pace şi război
  192. Propăşirea societăţii omeneşti prin învăţătura creştină
  193. Datoriile faţă de Biserică
  194. Datoriile faţă de lume
Pr. Mircea Stoleriu - Înregistrări de la Radio Trinitas din anul 2005

:)

:)