Fiecare suflet duce un necredincios in spate

marți, 23 iunie 2015


„Cand potrivnicul se vede batut la prima piedica – cea mai usoara – ce o ridica in calea robilor lui Dumnezeu prin lume, le starneste piedica a doua: propriul lor trup cu iubirea de sine. Se tanguie trupul, ca sa te milostivesti de el, (dar asta) etanguirea vicleana a stricaciunii, care nu trebuie ascultata ci scoasa din radacina si firea facuta iarasi curata. De aceea, Parintii i-au zis trupului: ” vrajmas milostiv si prieten viclean„. In vremea negrijei pentru mantuire, trupul se naraveste cu patimile si poftele care l-au desfranat si l-au scos de sub conducerea mintii, sau mai bine zis au scos mintea de la conducere, incat se rascoala cu nerusinare impotriva sufletului, chinuindu-l in tot felul, intaratandu-se pana si impotriva lui Dumnezeu. Deoarece „pofta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, fiindca nu se supune legii lui Dumnezeu si nici nu poate” (Romani 8,7). Asa vine, ca fiecare suflet duce un necredincios in spate – trupul de pe noi. De la starea asta si pana a-l face sa fie templu sau Biserica a Duhului Sfant (I Corinteni 3,16; 6,19) e de lupta, uneori o viata intraga.
Firea trupului fiind surda, oarba si muta, nu te poti intelege cu el decat cu osteneala si foame, insa aceasta sa fie dupa dreapta socoteala, ca sa nu-i dauneze sanatatii. Acestea il imblanzesc si nu se mai tine vrajmas lui Dumnezeu. Rugaciunea si postul scot dracii poftei si ai maniei din trup. Foamea imblanzeste fiarele.
Toate acestea insa nicidecum sa nu se poarte fara indrumarea unui duhovnic iscusit, care stie pentru fiecare aceste trei: masura, trebuinta si putinta fiecaruia. Adica: dupa varsta, dupa sanatatea ramasa – desi postul pe multi i-a facut sanatosi – si dupa taria si felul ispitelor. Asa cere dreapta socoteala. Cei ce s-au grabit fara sfatul dreptei socoteli, toti au intarziat sau au pierdut, indaraptand. De aceea au zis Parintii gandindu-se la cei grabiti sa stinga patimile, ca mai multi s-au pagubit din post, decat din prea multa mancare si preamareau dreapta socoteala, ca virtutea cea mai mare. Pretuirea patimasa a trupului pe multi ii intoarce impotriva duhovnicului, dar nu-i tine mult, boala ii intoarce; iar pe altii, muscati la minte de mandrie, de la inceput nici nu-i lasa sa ajunga, desi le tanjeste cugetul. La vreme de umilinta insa si acestia biruie si vor intra in lupta.”
  • fragment din: FERICIREA DE A CUNOASTE CALEA  Din invataturile Parintelui Arsenie Boca

~ 0 comentarii: ~

Followers



† Doamne, Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine , pacatosul/a


"În jurul meu a fost întotdeauna minunea lui Dumnezeu, au fost atâtea păsări, atâţia copaci şi atâtea lunci fermecătoare, a fost cerul nemărginit şi senin, în vreme ce eu trăiam în nemernicie, fără să văd frumuseţea lucrării Domnului."

Feodor M. Dostoievski