Om si doruri

marți, 23 iunie 2015



Plângea un cerşetor pe stradă,
Plângea cu jale, ca la mort:
“Mi-e greu, Stăpâne, multă sfadă
Mi-aduce haina ce o port.

***
S-a zdrenţuit şi tot mă ţine,
Şi nu-mi dă voie să păşesc:
Atârnă franjuri de pe mine
Şi-n ea, mereu mă poticnesc.
***
Mă-mpiedică şi-i tare ruptă;
Şi-i destrămată… dar tot grea
Atârnă şi amar mă luptă,
Ţărânii vrând să mă predea.
***
Ce-ţi este, oare, haină veche
Şi ponosită de nevoi,
De-mi scuturi încă în ureche
Nesaţiul tău de leacuri noi?
***
N-am ac, n-am aţă, nu am petic
Să te cârpesc. Rămâi cum eşti!
Cămara inimi-mi deretic
În vreme ce mi te topeşti…”

~ 0 comentarii: ~

Followers



† Doamne, Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine , pacatosul/a


"În jurul meu a fost întotdeauna minunea lui Dumnezeu, au fost atâtea păsări, atâţia copaci şi atâtea lunci fermecătoare, a fost cerul nemărginit şi senin, în vreme ce eu trăiam în nemernicie, fără să văd frumuseţea lucrării Domnului."


Feodor M. Dostoievski