Sufletul

marți, 8 noiembrie 2016



Eu cred în suflet, el este
O altă viață, independentă, a omului

Uneori, lavă fierbinte se revarsă din inima mea
Dar creierul mi-e înghețat
Singurul care poate goni răul
Pricinuit de vara amară și iarna aspră
E sufletul

Tu, suflet al meu
În stare să-i smulgi pene păsării cu nouă capete
de pe stema străvechiului Chu
Să asuzi ridicând pagode
să călărești pe spinarea peștilor în vâltorile râului Miluo
Să îmbraci veșmânt din frunze și lotuși sub privirea zeiței Wu

Condu-mă pe drumul vieții lungi
Apoi mă întoarnă în tine
Pe unde tu ai trecut
Rămân urme de sânge

Și abia după ce ai vărsat sângele
Plin de clocotul adevărului
Îi dai voie unui om
Să capete nume

Însă un suflet care și-a dus în spate numele
Ca pe o cruce grea a răstignirii
Nu-și mai aparține sieși, ci lasă istoria
Să-l prefacă într-o viață fără suflare

Fie ca numele să-mi putrezească
Fie ca sufletul meu
Cu fiecare pală de vânt curat
Să se piardă în infinit.
(poezie chineză contemporană tradusă în românește
 de Mira și  Constantin Lupeanu)

autor Xiong Zhaozheng

~ 0 comentarii: ~

Followers



† Doamne, Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine , pacatosul/a


"În jurul meu a fost întotdeauna minunea lui Dumnezeu, au fost atâtea păsări, atâţia copaci şi atâtea lunci fermecătoare, a fost cerul nemărginit şi senin, în vreme ce eu trăiam în nemernicie, fără să văd frumuseţea lucrării Domnului."

Feodor M. Dostoievski