Contemplare

marți, 8 noiembrie 2016



Crestăturile de pe scoarța copacului
Îmi vorbesc despre uragane,
Iar eu, în vălmășagul de nenorociri
Neașteptate și rătăciri neîntrerupte,
Singur, fără prieten și fără soră,
N-am putere să ascult
Comunicările lor ciudate.

Intemperiile irump prin crânguri,
Prin garduri și clădiri,
Și iar natura nu mai are vârstă,
Nici zilele, nici lucrurile casei,
Nici spațiul îndepărtat, ca și versul psalmului.

Cât de mărunte sunt disputele noastre cu vârsta,
Cât de neînsemnat tot ce ne stă împotrivă.
Dacă ne-am fi lăsat în voia
Stihiei.ce-și caută libertate,
Cum de-am fi crescut însutit.

Tot ce învingem sunt nimicuri,
Succesele noastre ne înjosesc.
Neobișnuitul, imposibilul
Cheamă luptători de alt soi.

Așa, îngerul din Vechiul Testament
Își găsi un rival pe potrivă
Ca pe-o harpă el îl strângea pe luptător,
Ca orice vină din corpul său
Să-i fie câte-o strună,
Iar încăierarea să se nalțe ca un imn.


Acela pe care îngerul l-a învins,
Fără să se mândrească, părăsește lupta
În deplinătatea forței și conștiinței.
El nu se va apuca să caute victorii.
Ci așteaptă ca Izvorul suprem
Să-l învingă cât mai des,
Iar el să-i mulțumească crescând mereu.


R. M. Rilke-varianta tradusă via B. Pasternak  în românește de Mihai Novicov

~ 0 comentarii: ~

Followers



† Doamne, Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine , pacatosul/a


"În jurul meu a fost întotdeauna minunea lui Dumnezeu, au fost atâtea păsări, atâţia copaci şi atâtea lunci fermecătoare, a fost cerul nemărginit şi senin, în vreme ce eu trăiam în nemernicie, fără să văd frumuseţea lucrării Domnului."


Feodor M. Dostoievski