Cerbul

duminică, 13 noiembrie 2016



 Odată am hrănit cu lapte
un pui de iepure de câmp
și mi-am petrecut ziua lângă el,
și noaptea l-am culcat
într-o ladă cu cârpe,
și l-am ferit de ochii lacomi
ai pisicilor.

Am petrecut și a doua zi,
și a treia zi tot cu el.
Și îmi cheltuiam dragostea
mea copilărească
până când, într-una din zile,
a murit.

Tatăl meu îl adusese,
zicând ca l-a găsit sub o tufă.

Altădată mi-a adus acasă
un pui de căprioară
și, iarăși, mi-am lipit
sufletul de ea,
și am petrecut împreună
zile întregi,
deși știam că va muri.
Și a murit.

Atât de mult mă fascinau,
fiind copil, jivinele sălbatice,
încât, de multe ori,
plecam în căutarea lor
pe dealuri și prin păduri.
Și, uneori, mi se-ntâmpla
să le și văd.

Atunci mă întorceam acasă
ca un cuceritor.

Odată, îmi amintesc,
venise tatăl meu acasă
și-mi zise că a văzut un cerb
cu coarne mari.
Iar eu, se înțelege, l-am crezut,
deși nu i-am cerut nici o dovadă.

Iar mai târziu, tot el,
mi-a zis ca nu există Dumnezeu
și l-am crezut.

În viață am hoinărit
umblând printre oameni
ca printre copaci,
cu gândul tot după animale rare,
ca și copilul de altă dată,
deși acum nici eu nu mai știam ce căutam.

Atunci Te-am văzut,
o, Dumnezeule,
o, cerbule de foc
care m-ai doborât în goană cu copitele!

De atunci mă cobor
în fiecare seară din pădurea mea
ca un soldat rănit
și-l caut pe tatăl meu
ca să-i povestesc despre Tine.

Poate că aș zice:
"așa este Dumnezeu
ca și cerbul despre care
mi-ai povestit că l-ai vazut
pe cand eram copil
si, deși nu mi l-ai adus
să mi-l arăți, eu te-am crezut".

Dar satul meu s-a făcut de acum
ca o pasăre care se mută mereu
de pe un deal pe altul
și-i duce pe toți
tot mai departe și mai departe.

~ 0 comentarii: ~

Followers



† Doamne, Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine , pacatosul/a


"În jurul meu a fost întotdeauna minunea lui Dumnezeu, au fost atâtea păsări, atâţia copaci şi atâtea lunci fermecătoare, a fost cerul nemărginit şi senin, în vreme ce eu trăiam în nemernicie, fără să văd frumuseţea lucrării Domnului."


Feodor M. Dostoievski