„Ia spune, ce te apasa?”

„Spre dimineaţa unei nopţi de toamnă am avut un vis. Mă frământau unele probleme și căzusem în deznădejde. Din senin, un moșneguţ, îmbrăca...

vineri, 26 iunie 2015

Baladă a lui Constantin Vodă Brâncoveanu, glas 5 - text după Vasile Alec...

Posted in by mihaelatilvar | Edit
Extraordinara interpretare!

marți, 23 iunie 2015

O rugaciune a Parintelui Arsenie Boca

Posted in by adorcrysti | Edit

Foarte draga sufletului meu; probabil si multor altor suflete ... :)
Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni,
Ai mila de noi
Ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric.
Patimile ne-au pus tina pe ochiul mintii,
Uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind inimile noastre.
Si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem:
Bolnav, flamand si fara haina.
Si asa risipim in desartaciune zilele noastre,
Umiliti si dosaditi pana la pamant.
Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni,
Ai mila de noi
Pune foc temnitei in care Te tinem,
Aprinde dragostea in inimile noastre,
Arde spinii patimilor si
Fa lumina sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni,
Ai mila de noi
Vino si Te salasluieste intru noi
Impreuna cu Tatal si cu Duhul, precum ai zis,
Ca Duhul Tau cel Sfant se roaga pentru noi,
Cu suspine negraite,
Cand graiul si mintea noastra raman pe jos, neputincioase.
Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni
Ai mila de noi
Ca nu ne dam seama ce nedesavarsiti suntem,
Cat esti de aproape de sufletele noastre si
Cat Te departam prin micimile noastre,
Ci lumineaza Lumina Ta peste noi
Ca sa vedem lumea prin ochii Tai,
Sa traim in veac prin viata Ta,
Lumina si Bucuria noastra,
SLAVA TIE!

Ce sa facem ca sa avem ravna si evlavie pentru rugaciune?

Posted in by adorcrysti | Edit

– Multi credinciosi spun ca au slabit in rugaciune si nu se mai pot ruga. Ce sa facem ca sa avem ravna si evlavie pentru rugaciune?
– Credinciosii nu trebuie sa inceteze a se ruga macar cu mintea. Aceste momente de vid sau de urcus, sau de coboras, se constata si in lumea sfintilor, pentru smerenia lor.
Dumnezeu cumpaneste darurile cu fiecare, pentru un echilibru duhovnicesc. Unii pierd din calitatea rugaciunii, altora, care s-au rugat cu smerita inima, le-a venit un fel de mangaiere, iar apoi cu parere de sine se roaga sa le vina numai mangaieri, si este o simpla amagire, un fel de a se tangui. Astfel de mangaieri pot veni de la diavolul, ca simti falsa satisfactie a amagirii.
Diavolii sunt bucurosi sa te tina in starea aceasta de falsa linistire, ca tu sa ramai insensibil fata de adevarata mangaiere a unei rugaciuni rupte, fara interes si fara oprire.
Roaga-te smerit s-aduci pe Dumnezeu in inima ta, decat sa te inalti cu inima si sa te ratacesti cumva pe sus. Ca mai bine este sa nu fii nimic decat sa fii eroul altcuiva si nu al lui Hristos.
De rugaciune avem nevoie fara de incetare, pentru ca este cuviincios sa fim mereu cu Dumnezeu. Si apoi suntem panditi de cel rau, de asemenea, fara incetare.
Mila lui Dumnezeu este cu noi, sa nu se teama nici o inima plecata, caci suntem rascumparati cu Sangele Mantuitorului si pretuim deci cat pretuieste El.
Sunt multi care, daca se roaga cineva din ai lor sau multi alti traitori crestini, se amagesc sa creada, macar ca traiesc intr-o condamnata nepasare, ca vor avea si ei fericita binecuvantare a acelora. E bine sa se stie din vreme ca, prin florile lor, buruienile campului se roaga in zadar sa fie iertate de coasa.
„Nu este rusins pentru un om de a cadea strivit de dureri, ci e rusinos de a muri nepasator si istovit de placeri” (Pascal)
Iar legat de Rugaciune, Parintele Arsenie Papacioc mai spune:
„Daca crestinul, cand sta la rugaciune, numai atunci se roaga, unul ca acesta nicidecum nu se roaga” (Pateric, cap. XXII, 5, p. 449.)
Este vorba deci, de a-L face simtit pe Dumnezeu, pe Maica Domnului si pe oricare sfant, cu inima ta, continuu. Aceasta ar tine luminita sufletului tau aprinsa, si va fi mai greu ca acel suflet sa fie atacat de diavol. Trebuie stiut ca mult se teme diavolul de omul treaz!
Rugaciunea este un mijloc neaparat folositor, dar trezvia este un scop atins.
  • fragment din: Parintele Arsenie Papacioc – MICI INDEMNURI SPRE MANTUIRE

Ed. Sophia, 2009, Bucuresti

Fiecare suflet duce un necredincios in spate

Posted in by adorcrysti | Edit

„Cand potrivnicul se vede batut la prima piedica – cea mai usoara – ce o ridica in calea robilor lui Dumnezeu prin lume, le starneste piedica a doua: propriul lor trup cu iubirea de sine. Se tanguie trupul, ca sa te milostivesti de el, (dar asta) etanguirea vicleana a stricaciunii, care nu trebuie ascultata ci scoasa din radacina si firea facuta iarasi curata. De aceea, Parintii i-au zis trupului: ” vrajmas milostiv si prieten viclean„. In vremea negrijei pentru mantuire, trupul se naraveste cu patimile si poftele care l-au desfranat si l-au scos de sub conducerea mintii, sau mai bine zis au scos mintea de la conducere, incat se rascoala cu nerusinare impotriva sufletului, chinuindu-l in tot felul, intaratandu-se pana si impotriva lui Dumnezeu. Deoarece „pofta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, fiindca nu se supune legii lui Dumnezeu si nici nu poate” (Romani 8,7). Asa vine, ca fiecare suflet duce un necredincios in spate – trupul de pe noi. De la starea asta si pana a-l face sa fie templu sau Biserica a Duhului Sfant (I Corinteni 3,16; 6,19) e de lupta, uneori o viata intraga.
Firea trupului fiind surda, oarba si muta, nu te poti intelege cu el decat cu osteneala si foame, insa aceasta sa fie dupa dreapta socoteala, ca sa nu-i dauneze sanatatii. Acestea il imblanzesc si nu se mai tine vrajmas lui Dumnezeu. Rugaciunea si postul scot dracii poftei si ai maniei din trup. Foamea imblanzeste fiarele.
Toate acestea insa nicidecum sa nu se poarte fara indrumarea unui duhovnic iscusit, care stie pentru fiecare aceste trei: masura, trebuinta si putinta fiecaruia. Adica: dupa varsta, dupa sanatatea ramasa – desi postul pe multi i-a facut sanatosi – si dupa taria si felul ispitelor. Asa cere dreapta socoteala. Cei ce s-au grabit fara sfatul dreptei socoteli, toti au intarziat sau au pierdut, indaraptand. De aceea au zis Parintii gandindu-se la cei grabiti sa stinga patimile, ca mai multi s-au pagubit din post, decat din prea multa mancare si preamareau dreapta socoteala, ca virtutea cea mai mare. Pretuirea patimasa a trupului pe multi ii intoarce impotriva duhovnicului, dar nu-i tine mult, boala ii intoarce; iar pe altii, muscati la minte de mandrie, de la inceput nici nu-i lasa sa ajunga, desi le tanjeste cugetul. La vreme de umilinta insa si acestia biruie si vor intra in lupta.”
  • fragment din: FERICIREA DE A CUNOASTE CALEA  Din invataturile Parintelui Arsenie Boca

„Ia spune, ce te apasa?”

Posted in by adorcrysti | Edit

„Spre dimineaţa unei nopţi de toamnă am avut un vis. Mă frământau unele probleme și căzusem în deznădejde. Din senin, un moșneguţ, îmbrăcat în haine preoţești, negre, pășește în camera mea, zâmbind și emanând o bunătate nespusă. I-am recunoscut chipul dintr-o fotografie dragă mie. Am început să plâng. „Fugi de la mine, nu sunt eu vrednic să văd sfinţii lui Dumnezeu”, i-am spus. A zâmbit. S-a apropiat și m-a întrebat: „Ia spune, ce te apasă?”.
Am prins curaj. I-am spus tot ce aveam pe suflet și, în genunchi, i-am îmbrăţișat picioarele, plângând. A urmat un dialog pe care îl voi păstra pentru mine. A apărut și bunica mea, care i-a strigat: „Eu știu cine sunteţi, părinte. Sunteţi Sfântul Nectarie”. „Da, eu sunt”, a răspuns zâmbind. L-am rugat să mă mai lase să-l îmbrăţișez. Plângeam. M-am trezit plângând. Ce bucurie am trăit atunci.
M-am temut să nu fie un vis de la diavol, de aceea i-am povestit unui stareţ de mănăstire. „Măi, măi, câte mai face Sfântul Nectarie”, a spus cu lacrimi în ochi. De atunci am știut că trebuie să ajung în Grecia, la el acasă. Nu știu cum m-am trezit pe feribotul de Eghina, „Aghios Nektarios”.
Am pășit în curtea mănăstirii seara, exact la începutul privegherii dinaintea hramului. Ce atmosferă tainică, păream a fi pe altă lume. Inima părea că-mi sparge pieptul. Sfintele moaște, sfântul mormânt, chilia „bunicuţului”, mănăstirea cu florile atât de dragi lui, toate care mai înainte doar visam să le văd. Eram ca un copil într-un magazin cu dulciuri. Și ce „dulciuri” am găsit la mănăstirea sfântului… Ne-am întors a doua zi la Sfânta Liturghie. Catedrala plină. Mulţi arhierei. Păreau desprinși din icoane. M-am ascuns într-un colţ și am simţit nevoia să plâng. Nu puteam îndura atâta bucurie.
„–Sfântul meu, ajută-mi! Ascultă-mi rugăminţile!”
M-am rugat și pentru o cunoștinţă care tocmai rămăsese fără serviciu și care avea o situaţie extrem de dificilă. La un moment dat, o voce lăuntrică mi-a spus scurt: „Va avea serviciu înainte să ajungi tu în ţară”. Am uitat repede, am pus totul pe seama dorinţei de miracol, care nu dă pace oamenilor mândri. Am părăsit Eghina a doua zi. O parte din suflet a rămas acolo. Până mă voi reîntoarce. Seara, la o tavernă, serveam cina. Am primit un sms. „Nu-mi vine să cred. M-am angajat. M-au sunat niște foști prieteni de care nu mai știam nimic de multă vreme. E un miracol”. Mi-au dat lacrimile instantaneu. „Măi, măi, câte mai face Sfântul Nectarie…”
– o marturie despre Sf.Nectarie, scrisa de Marian Ionica – (pag.63-64)
fragment din: Sfantul Nectarie – Minuni in Romania, Editura Egumenita

Cea mai mare boala a omului este gandul sau cel stricat

Posted in by adorcrysti | Edit

„Candva, Staretul mi-a povestit urmatoarea intamplare plina de folos:
Odata, un om s-a sculat foarte devreme, fiind inca intuneric, pentru a merge la munca sa. Pe drum s-a intalnit cu un jucator de carti, care si-a spus in sinea sa: ” Unde o fi mergand acest om la aceasta ora? Cred ca merge sa joace carti undeva„.
Putin mai jos s-a intalnit cu un crestin, care s-a gandit in sinea sa: ”Acest crestin s-a sculat dimineata devreme ca sa mearga la vreo biserica linistita si sa se roage, inainte de a merge la lucrul sau.”
Mai jos s-a intalnit cu un hot, care si acesta s-a gandit in sinea sa: „Acesta merge undeva ca sa fure, deoarece este noapte si oamenii inca mai dorm.”
Apoi Staretul a adaugat: Ai vazut? Fiecare a judecat lucrurile potrivit cu starea lui duhovniceasca. Daca celalalt are gandul stricat, inseamna ca si „fabricuta” lui este stricata. Si atunci chiar aur de i-ai da sa lucreze, acesta il va preface in gloante, desigur tot de aur, pentru a ucide.
Cea mai mare boala a omului este gandul sau cel stricat...”
  • fragment din: PARINTELE PAISIE MI-A SPUS…

Ed. „ENVANGHELISMOS” Buc. 2006

Domnul a murit de dragul tau si tu il dispretuiesti?

Posted in by adorcrysti | Edit

” In biserica cei ce se bucura isi sporesc bucuria. In biserica se gaseste veselia celor amarati, bucuria celor necajiti, alinarea celor chinuiti, odihna celor osteniti. Pentru ca Hristos spune: ” Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati  si Eu va voi odihni pe voi. ” Ce este mai de dorit decat acest glas? Ce este mai dulce decat aceasta chemare? La ospat te invita Domnul cand te cheama la biserica. Te imbie sa te odihnesti dupa ostenelile tale. Iti daruieste alinare in dureri, pentru ca te despovareaza de greutatea pacatelor. Cu desfatarea duhovniceasca tamaduieste mahnirea si cu bucurie intristarea.
Cu toate acestea, putini sunt cei care vin la biserica. Ce lucru intristator! La dansuri si distractii alergam cu sarguinta. Neghiobiile cantaretilor le ascultam cu placere. De cuvintele imorale ale actorilor ne desfatam ore in sir, fara sa ne ingreuiem. Numai atunci cand vorbeste Dumnezeu incepem sa cascam, sa ne scarpinam si ne apuca ameteala. Dar si la hipodrom,  desi nu exista acoperis care sa-i apere de ploaie pe spectatori, alearga cei mai multi ca niste nebuni, chiar si atunci cand ploua cu galeata sau vantul bate cu putere. Nesocotesc si vremea rea  si frigul si distanta. Nimic nu-i poate tine la casele lor. Cand este insa vorba sa mearga la biserica ii impiedica chiar si o ploaie marunta. Si, daca-i intrebi cine este Amos si Avdie sau care este numarul prorocilor si al apostolilor, nu pot sa-si deschida gura. Insa despre cai, cantareti si actori pot sa-ti spuna si cele mai mici amanunte. Cum este cu putinta asa ceva?
Praznuim pomeniri de Sfinti si apoape nimeni nu vine la biserica. Se pare ca distanta ii arunca pe crestini in trandavie sau mai degraba nu distanta si numai trandavia ii impiedica. Pentru ca, asa cum nimic nu-l poate impiedica pe cel care are intentie buna si ravna sa faca ceva, tot astfel, pe cel nepasator, lenes, delasator, toate il pot impiedica.
Mucenicii si-au varsat sangele pentru Adevar, iar tu te ingreuiezi de o distanta atat de mica? Aceia si-au jertfit viata pentru Hristos, iar tu nu vrei sa te ostenesti nici un pic? Domnul a murit de dragul tau si tu il dispretuiesti? Praznuim pomeniri de Sfinti si tu te ingreuiezi sa vii la biserica preferand sa stai acasa? Si totusi trebuie sa vii ca sa vezi cum diavolul este biruit, Sfantul biruieste, Dumnezeu se slaveste si Biserica triumfa.
” Dar, sunt pacatos, spui si nu indraznesc sa privesc la chipul Sfantului” . Tocmai pentru ca esti pacatos, vino ca sa te faci drept. Sau poate ca nu stii ca si cei care stau inaintea Sfantului Jertfelnic sunt pacatosi. Pentru aceasta a iconomisit Dumnezeu ca preotii sa fie razboiti si ei de anumite patimi, ca sa fie ingaduitori cu neputinta omeneasca si sa-i ierte pe ceilalti.
” Dar, de vreme ce nu am implinit cele pe care le-am auzit la biserica, imi va spune cineva, cum pot sa vin iarasi?” Vino sa asculti din nou cuvantul dumnezeiesc si incearca acum sa-l implinesti. Daca-ti pui alifie peste o rana si nu se vindeca in aceeasi zi nu vei pune oare si ziua urmatoare? Daca taietorul de lemne care vrea sa taie un stejar, nu reuseste sa-l doboare din prima lovitura de secure, nu loveste si a doua si a cincea si a zecea oara? Fa si tu la fel.
Poate imi vei spune ca te impiedica sa vii la biserica saracia si nevoia de a lucra. Insa si acesta este numai un pretext. Sapte zile are saptamana. Dumnezeu a impartit aceste sapte zile dandu-ne noua sase iar pentru EL lasand doar una. Asadar nu vrei sa-ti lasi treburile nici macar in aceasta singura zi?
Si de ce spun eu o intreaga zi? Fa si tu in aceasta zi ceea ce a facut vaduva din Evanghelie. Aceasta a dat milostenie doi bani si a luat mult har de la Dumnezeu. Imprumuta si tu doua ore lui Dumnezeu, mergand la biserica si vei aduce in casa ta, castigul a nenumarate zile. Daca insa nu primesti sa faci aceasta, vezi ca nu cumva prin aceasta purtare a ta sa pierzi osteneala multor ani. Fiindca Dumnezeu, atunci cand este dispretuit, stie sa-ti risipeasca banii pe care i-ai adunat lucrand duminica.
De ai gasi inca si o visterie plina de aur si din pricina ei ai lipsi de la biserica, paguba tot ar fi foarte mare pentru ca cele duhovnicesti sunt mai presus decat cele materiale. Lucrurile materiale, chiar daca ar fi multe si ar curge din abundenta de pretutindeni, nu le luam in cealalta viata, nu le ducem cu noi in ceruri, nu vor fi cu noi la infricosatul divan al Domnului, ci de multe ori, chiar inainte de a muri ne parasesc. Dimpotriva comoara duhovniceasca pe care o dobandim in biserica nu poate nimeni sa ne-o ia si ne urmeaza pretutindeni.
” Da, spune un altul, dar pot sa ma rog si acasa.” Te inseli pe tine insuti, omule. Desigur, este cu putinta sa te rogi si acasa. Insa este cu neputinta sa te rogi precum in biserica, unde se afla multimea Parintilor si unde strigatul rugaciunii se inalta intr-un glas catre Dumnezeu. Nu te asculta atat de mult Domnul cand il rogi singur, pe cat te asculta atunci cand il rogi impreuna cu fratii tai, pentru ca in biserica exista mai multe conditii duhovnicesti decat acasa. Aici exista unirea, si buna intelegere intre crestini, legatura dragostei, rugaciunile preotilor. Tocmai pentru aceasta preotii sunt cei care conduc slujbele, ca sa intareasca prin rugaciunile lor mai puternice, rugaciunile mai slabe ale poporului si astfel sa urce impreuna la cer.
Atunci cand ne rugam fiecare deosebi suntem slabi. Cand insa ne adunam toti impreuna, atunci devenim mai puternici si atragem intr-o masura mai mare milostivirea lui Dumnezeu.
Odata, Apostolul Petru se afla in temnita, legat in lanturi. S-a facut insa rugaciune fierbinte de catre adunarea credinciosilor si indata a fost slobozit. Asadar, ce ar putea fi mai puternic decat rugaciunea impreuna, care a ajutat chiar si unui stalp al bisericii ca acesta?”
  • fragment din: MERSUL LA BISERICA – Sfanta Manastire Paraklitu, traducere din limba graca de Ieroschim. Stefan Nutescu SCHITUL LACU – SFANTUL MUNTE ATHOS.

Ed. EVANGHELISMOS, Buc. 2005

VESNICIA SUFLETULUI

Posted in by adorcrysti | Edit

1
O, suflete, scanteie sfânta
A , Soarelui celui gandit
Odor nepretuit al lumii
Si Ingerilor prea cinstit!
2
Esti duh din Duhul cel de viata,
Suflat de Unul Dumnezeu
Si randuit sa fii de-a pururi
Cu Dansul, suflete al meu.
3
Faptura toata, cea vazuta,
Si cerul cu podoaba sa
Au fost gatite pentru tine,
O, suflete, comoara mea!
4
De-as fi lipsit de toate-n lume,
Nimica n-am a pierde eu,
Caci toate nu-s asa de scumpe,
Ca tine, suflete al meu!
5
Dar, vai! lipsindu-ma de tine,
Atunci pe toate le-am pierdut:
Si slava pregatita-n ceruri
Si orice bine am avut!
6
Rascumparat de la osanda
Cu Sangele Dumnezeiesc,
Tu esti chemat sa fii mireasa
Mirelui celui Ceresc .
7
Cu amenetul cel de taina,
Incredintat de la Botez,
Vei fi chemat, in ziua , nuntii
La El sa te infatisezi.
8
Pazeste mai ales credinta
Cu tainele ce are ea,
Cercandu-ti zilnic constiinta
Sa nu te mustre cu ceva!
9
Va trece cerul si pamântul,
Iar tu vei ramane mereu,
Caci suflete, tu esti Icoana
Prea Vesnicului Dumnezeu!
  • din: Sfantul Ioan Iacob Românul – Hozevitul „HRANA DUHOVNICEASCA”, Ed. Lumina din Lumina, Buc. 2004

Trebuie sa lucram pentru curatia mintii si a inimii

Posted in by adorcrysti | Edit

– Părinte, cum vine curăţia minţii şi a inimii?
– V-am spus că pentru curăţia minţii şi a inimiiomul nu trebuie să primească gândurile viclene ce i le aduce aghiuţă, şi nici el însuşi nu trebuie să gândească în mod viclean. Ci să încerce să-şi pună în minte totdeaunagândul cel bun, să nu se smintească repede şi să privească greşelile celorlalţi cu îngăduiţă şi dragoste. Atunci când se înmulţesc gândurile bune, omul se curăţă sufleteşte, se mişcă cu evlavie, se linişteşte şi viaţa lui este rai.
Altfel, pe toate le vede cu bănuială şi viaţa lui devine iad. Singur işi face viaţa iad.
Trebuie să lucrăm pentru curăţie. Ne putem recunoaşte halul în care am ajuns, dar aceasta nu ajunge. Dacă nu primim gânduri viclene şi noi inşine nu gândim in mod viclean, ci pentru orice ni se spune, pentru orice vedem, punem gândul cel bun, mintea şi inima se vor curăţiDesigur ispititorul nu va înceta să ne trimită din când in când câte o telegrama vicleană. Şi deşi ne vom elibera de gândurile noastre, vor exista atacurile diavolului, însă nu se vor lipi dacă inima este curată.
– Parinte, rugăciunea nu ajută in curăţirea minţii?
– Nu ajunge numai rugăciunea. Nu foloseşte la nimic să ardă cineva câteva kilograme de tămâie atunci când se roagă, dacă mintea ii este plina de gânduri rele faţă de alţii. Din minte telegrama coboară în inimă şi-l face pe om fiară. Dumnezeu vrea să avem „inima curată” (Ps.50,12), şi inima noastră este curată atunci când nu ingăduim să treacă prin mintea noastră gânduri rele faţă de alţii.
– Părinte, mai intâi trebuie să pună omul gândul cel bun si numai după aceea ajută Dumnezeu?
– Numai atunci când omul işi pune gândul cel bun i se justifică ajutorul dumnezeiesc. Cu gândul cel bun işi curăţă inima sa cea vicleană, deoarece „din inimă ies”(Mt.15,19) toate relele; şi iarăşi: „Din prinosul inimii vorbeşte gura.”(Lc.6,45).
Adică Dumnezeu îi rasplăteşte pentru gândul bun ce şi-l pune.
– Parinte, ce mă ajută să alung gândurile de bănuială?
– Oare întotdeauna toate sunt aşa precum le vezi?
Să pui întotdeauna un semn de întrebare fiecărui gând al tău, mai ales pentru că pe toate le vezi de obicei de-a stânga, precum de asemenea şi câte un gând bun pentru alţii, ca să nu păcătuieşti prin judecăţile tale.
Dacă pui două semne de întrebare, este mai bine. Daca pui trei, este încă şi mai bine. Astfel şi tu te linişteşti şi te foloseşti, dar il foloseşti şi pe celălalt.
Altfel, cu gândul cel de-a stânga te enervezi, te tulburi şi te mâhneşti, deci te vatămi duhovniceşte. Atunci când înfrunţi ceea ce vezi prin gânduri bune, după puţin timp vei vedea că toate au fost intr-adevăr aşa precum le-ai văzut, cu gânduri bune.

  • din: „Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevointa Duhovniceasca

Traducere din limba greaca
de Ieroschim. Stefan Nutescu
Schitul Lacu – Sfantul Munte Athos
Ed.Evanghelismos
Bucuresti – 2003
(pag. 65 – 67)

Oglinda noastra sunt ceilalti

Posted in by adorcrysti | Edit

– Ce anume ajuta, Gheronda, la dobandirea unei virtuti?
– Insotirea cu cel care are acea virtute. Caci asa cum, insotindu-te cu cel care are evlavie, vei putea si tu incet-incet sa dobandesti si tu evlavia, acelasi lucru se intampla si cu toate virtutile, pentru ca virtutea celorlalti ne umple si pe noi de mireasma.
Cand ne oglindim in virtutile celorlalti si incercam sa le dobandim, ne zidim sufleteste. Dar cand ne oglindim in defectele lor, iarasi ne este de folos, pentru ca defectele lor ne ajuta sa le vedem pe ale noastre. Pe de alta parte, si darul celuilalt ma indeamna sa ma nevoiesc ca sa-l dobandesc, iar pe de alta parte, si defectul lui ma face sa ma gandesc daca nu cumva il am si eu, si in ce masura-l am, ca sa ma nevoiesc sa-l tai. Vad de pilda pe cineva ca este harnic. Ma bucur de asta si incerc sa-i urmez pilda. Vad pe altul ca este sucit. Nu-l judec pe acel frate, ci caut sa vad daca nu cumva sunt si eu sucit. Si daca vad ca sunt, ma straduiesc sa ma corectez. Insa daca vad numai virtutile mele si defectele celorlalti, iar defectele mele le trec cu vederea sau le indreptatesc si spun: ” Sunt mai bun si decat acesta si decat celalalt”, s-a terminat, m-am scufundat.
Oglinda noastra sunt ceilalti. In ei ne oglindim si ne vedem pe noi insine, iar ei vad murdariile noastre si noi ne spalam prin pilda lor.

  • Cuviosul Paisie Aghioritul  Cuvinte Duhovnicesti – Patimi si Virtuti V , Ed. Evanghelismos, Bucuresti 2012, (p.156)

Ultima poezie – profetica – a Sfantului Ioan Iacob Hezevitul

Posted in by adorcrysti | Edit



VANTUL PUSTIIRII

(Urgia cereasca)


1
Iarasi lupte, iarasi sange
Iarasi zgomot de razboi,
Iarasi lacrimi nesfarsite,
Iarasi valuri si nevoi!
2
Cand a sters sarmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit napraznic iarasi
Alte valuri de necaz.
3
Vaduvele iar vor plange
Cu batranii cei sarmani
Si copiii vor ramane
Iar cu miile orfani.
4
Pustii-se-vor orase
Si pe multi ii vor robi,
Unde sunt cantari desarte,
Gloantele vor dantui.
5
Iar in locul rasfatarii
Si al luxului nebun,
Va domni de-acuma groaza
Si cutremurul de tun.
6
Care azi, (de zburdaciune),
Umbla goi, nerusinati,
Vor ajunge ca sa umble
De nevoie dezbracati.
7
Cand sporeste rautatea
Se scarbeste Dumnezeu,
Pentru asta vin in lume
Si razboaiele mereu!
(15 iulie 1960)

Om si doruri

Posted in by adorcrysti | Edit


Plângea un cerşetor pe stradă,
Plângea cu jale, ca la mort:
“Mi-e greu, Stăpâne, multă sfadă
Mi-aduce haina ce o port.

***
S-a zdrenţuit şi tot mă ţine,
Şi nu-mi dă voie să păşesc:
Atârnă franjuri de pe mine
Şi-n ea, mereu mă poticnesc.
***
Mă-mpiedică şi-i tare ruptă;
Şi-i destrămată… dar tot grea
Atârnă şi amar mă luptă,
Ţărânii vrând să mă predea.
***
Ce-ţi este, oare, haină veche
Şi ponosită de nevoi,
De-mi scuturi încă în ureche
Nesaţiul tău de leacuri noi?
***
N-am ac, n-am aţă, nu am petic
Să te cârpesc. Rămâi cum eşti!
Cămara inimi-mi deretic
În vreme ce mi te topeşti…”

Cum putem dobandi rugaciunea inimii?

Posted in by adorcrysti | Edit
pantocratorCu orice rugaciune putem dobândi adevărata rugăciune a inimii. Şi cu citirea Psaltirii, dacă o facem cu mare credinţă şi luare-aminte, şi cu metaniile, şi cu acatistele, şi chiar cu cântarea cea duhovnicească, şi cu postul, şi cu privegherile de toată noaptea. Sfinţii Părinţi, însă, au ales rugăciunea lui Iisus pentru a dobândi rugăciunea inimii, ca cea mai potrivită: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“. Mai mare decât rugăciunea inimii, însă, este extazul, răpirea minţii, numită de Părinţi „Vedere duhovnicească“, când se curăţeşte văzduhul inimii. La această treaptă au ajuns Moise şi Ilie, când s-au învrednicit să vorbească cu Dumnezeu şi să vadă slava Lui.
Şi mai ales Sfântul Apostol Pavel, care „a fost răpit până la al treilea cer, în trup sau afară de trup, Dumnezeu ştie“ . Că nici el nu ştia. În ultima treaptă a rugăciunii puterile sufleteşti rămân la om, dar le poartă Duhul Sfânt unde voieşte, că omul nu le mai poate conduce. Mintea omului în acel moment se topeşte de focul dumnezeirii, ca ceara în foc şi nu mai are lucrarea ei. Cei cu înţelegere omenească nu pot pricepe înţelepciunea Duhului Sfânt. Nici descoperirile din vremea rugăciunii nu le poate tâlcui cel ce le-a vazut, ci altul mai înalt decât el. Cum a fost proorocul Daniel. El nu-şi putea explica descoperirile cele dumnezeieşti, ci i le explica arhanghelul Gavriil. (arhim. Ilie Cleopa)

Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos a Sfantului Isaac Sirul

Posted in by adorcrysti | Edit

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazar si lacrimi de întristare si de milostivire ai varsat pentru dânsul, primeste lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindeca patimile mele. Cu ranile Tale, tamaduieste ranile mele. Cu sângele Tau, curateste sângele meu si amesteca în trupul meu mireasma trupului Tau celui de viata facator. Fierea cu care vrajmasii Te-au adapat sa îndulceasca amaraciunea cu care potrivnicul m-a adapat. Trupul Tau întins pe Cruce sa întinda catre Tine mintea mea cea trasa jos de diavoli. Capul Tau, pe care l-ai aplecat pe Cruce, sa înalte capul meu cel palmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fara de lege pe Cruce, sa ma traga spre Tine din prapastia pierzarii precum a fagaduit preasfânta gura Ta. Fata Ta, cea batjocorita cu palmuiri si cu scuipari, sa umple de stralucire fata mea cea întinata în faradelegi. Duhul Tau, pe Care L-ai încredintat Tatalui când erai pe Cruce, sa ma povatuiasca spre Tine, prin harul Tau. Nu am inima plina de durere ca sa Te caut. Nu am pocainta, nici umilinta care întorc pe fii la mostenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stapâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumesti si nu poate sa caute spre Tine cu durere. S-a racit inima mea de atâtea ispite si nu poate sa se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunatatilor, daruieste-mi pocainta nestirbita si inima îndurerata, ca sa pornesc cu tot sufletul în cautarea Ta; caci fara de Tine ma voi înstraina de tot binele. Da-mi asadar, Bunule, harul Tau. Tatal, Care Te-a nascut din sânurile Sale fara de ani si mai înainte de veci, sa înnoiasca în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am parasit, Doamne, sa nu ma parasesti. Am iesit de la Tine, iesi în cautarea mea. Du-ma la pasunea Ta cea duhovniceasca. Numara-ma între oile turmei Tale preaalese. Hraneste-ma împreuna cu ele din verdeata dumnezeiestilor Tale Taine. Caci inima lor curata este salasul Tau si se vede într-însa stralucirea descoperirilor Tale. Stralucirea Ta este mângâierea si odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri si în toate felurile de chinuri. Acestei straluciri ma învredniceste si pe mine, nevrednicul, cu harul si cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

Citatul saptamanii

Posted in by adorcrysti | Edit

„Cultivati cu simplitate smerenia si dragostea si, de indata ce vor creste aceste virtuti, mandria si rautatea vor ramane atrofiate, iar patimile vor trage sa moara.”
(Sfantul Paisie Aghioritul)
sâmbătă, 20 iunie 2015

Citatul zilei

Posted in by adorcrysti | Edit
Fereste-te mai ales de zavistia prietenilor decat de zavistia vrasmasilor, pentru ca dusmanul invidiaza deschis, iar prietenul in taina.

,,Chei de sunet"

Le mulțumesc cu precădere persoanelor interesate de acest blog:



>† Doamne, Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine , pacatosul/a