...fumul tămâii se amestecă cu aburii ce ies şuierând mânios din craterul inimii
o Lumina plutind delicat îşi strecoară razele prin tromba de aburi
glasuri, murmure, şoapte :
„acum, acum se stinge”
“- vezi că trebuie să înveţi cum să duci o Lumina? nu-i chiar aşa de simplu.”
Doamne, singur Luminează-Te în mine!


06.09.2010

CARAREA IMPARATIEI , DE PARINTELE ARSENIE BOCA - SFANTUL ARDEALULUI

http://3.bp.blogspot.com/_BPCey23xa1s/SDh8RZEvPVI/AAAAAAAAABw/1Ei4H34GxK4/s400/black%2Bsea%2Bat%2Bnight.jpg

 

Capitolul 1: Cele mai bune vremi de mantuire

Iata dovada istorica
Masurile
Antihrist
Sfanta Liturghie mai tine lumea
Proorocul de foc
Sfanta Cruce pe cer

Iata dovada istorica

La anul 313 de la Hristos imparatul Constantin da edictul de la Milano, prin care recunoscu crestinismul printre religiile de stat. Mare bucurie in crestinatate! Dar cum au scapat crestinii de grija, cum au trecut din ilegalitate la libertate, la persoana juridica, viata morala a crestinilor incepu sa se destrame. Cum si-au primit averile inapoi, urmasii mucenicilor, putini au mai ramas ca sa nu se incovoaie cu dragostea mai mult spre lumea aceasta (a stomacului). Deci, de indata ce au iesit de prin gaurile pamantului (catacombele) la larg, de indata ce-au scapat de prigoanele cezarilor, intr-un cuvant de indata ce au iesit din impreunarea de jertfa a vietii, cand adica nu mai era o primejdie a marturisi crestinismul pe fata, s-a intamplat ca si dragostea de Dumnezeu si grija de suflet pana la asa masura racisera, incat au inceput a se lua dupa un ratacit, Arie, care tagaduia dumnezeirea Mantuitorului, chiar piatra de temelie, prin care sta sau cade cineva din crestinism. De indata ce crestinismul, mai bine zis crestinii, fura lasati la larg, se inmulti si inclinarea de a cadea din crestinism. Nu stiu cum, dar parca nu e nimic in lume fara o randuiala, a venit si pentru acestia o capetenie dupa care sa se ia.
Parca de aici incepe judecata, care desparte oile de capre. Ar fi fost mirare sa nu se arate o atare ispita de necredinta de vreme ce, odata cu imparatul Constantin, au trecut cu numele la crestinism doua treimi din imperiu. Era la moda sa ai credinta imparatului, desi toti acesti crestini cu numele, cu putin inainte, s-ar fi ingrozit de primejdiile marturisirii lui Hristos. Nu e deci de mirare ca toti acestia, la care se mai adauga si urmasii lui Constantin, ba chiar si multi episcopi, sa se trezeasca la un moment dat marturisind o credinta alaturi de crestinism, tot una cu credinta. Nu e greu de a intelege cum devin lucrurile astfel. Cand viata aceasta e incurajata de statornicia bogatiei, de negrija intamplarilor, omul se strica. Iar o viata de patimi strica si mintea, care odata stricata nu mai deosebeste adevarul de minciuna sau binele de rau, ci le zice tocmai invers ... raului bine si minciunii adevar. Incetand prigoanele asa se stricasera purtarile crestinilor si asa se intindea tagaduirea dumnezeirii Mantuitorului incat, zice un istoric al vremii, ca daca Dumnezeu n-ar fi trimis pe sfintii Vasile, Grigorie si Ioan ar fi trebuit sa vina Hristos a doua oara, ca faradelegile grabesc judecata. Iar un filozof crestin din vremea noastra, facand o supraprivire asupra istoriei crestinismului, la fel gaseste ca crestinii au trecut cu succes prima ispita ridicata impotriva crestinismului, ispita persecutiilor, dar n-a trecut cu acelasi succes si ispita a doua, a triumfului (asupra paganismului). E si explicabil: prima ispita a intalnit in fata crestini adevarati, care se hotarasera intr-un fel cu viata aceasta s-o jertfeasca pentru Dumnezeu, pe cand ispita a doua a gasit in fata o mare turma dintre care o buna parte erau numai crestini cu numele (figurantii). Dar iata cum a descalcit Providenta lucrurile: pentru cei credinciosi a trimis pe sfinti iar pentru figuranti si indeosebi pentru arieni a trimis pe Iulian Apostatul, care din crestin s-a declarat pagan si vrajmas al lui Hristos. Ba ca sa-si bata joc de o proorocie a Mantuitorului, a intreprins un razboi la Ierusalim ca sa zideasca Templul lui Solomon. Intr-o lupta insa, s-a trezit cu o sageata otravita in piept care l-a ingrozit si l-a facut sa strige: "M-ai invins Galileene". Deci toti cei ce tagaduiau dumnezeirea Mantuitorului, ca sa faca pe placul imparatului apostat, ca sa fie "la moda" s-au lepadat de crestinism. Dar parca era un facut; toti cei ce s-au lepadat de Hristos nu se multumeau numai cu lepadarea lor ci mai vreau si lepadarea altora. Iar daca aceia se impotriveau vrajba era gata si incepea prigoana. Iata focul in care se lamuresc credinciosii. Iata firul de legatura cu inaintasii lor, mucenicii.
Sunt vremuri, si imprejurari in toate vremurile, cand spunand adevarul si propovaduind indreptarea iti poti pune viata in primejdie de moarte. Asa s-au intamplat lucrurile in zilele lui Ioan Botezatorul si a lui Irod si asa s-a intamplat in zilele Sfantului Ioan Gura de Aur si a imparatesei Eudoxia, fiindca Ioan cerea dreptul vaduvei impotriva imparatesei. Sfantul Ioan Gura de Aur a zis odata, aparand vaduva, cuvintele acestea: "iarasi se tulbura Irodiada, iarasi cere pe tipsie capul lui Ioan". Pentru curajul sau de a apara saracul impotriva bogatului Sfantul Ioan a trebuit sa ia calea exilului, prigonit de imparateasa, pana cand, sfarsit de puteri, a murit pe drum. Iar Eudoxia era ariana.
Un crestinism fara recunoasterea lui Iisus Hristos ca Dumnezeu si stapan al lumii nu-ti obliga viata la a o face mai curata. Iar cu cat viata se face mai necurata cu atat te intuneci dinspre Dumnezeu, pana la a-L tagadui cu totul si a I te face vrajmas declarat. Viata traita fara grija, numai pamanteste, la asta te duce.
Spre o atare stavilire a rautatii a trimis Dumnezeu pe Sfintii Trei Ierarhi. Ei sunt sarea care opreste firea omului de a se imputi cu totul. E de la sine inteles ca firea omeneasca, povarnita spre pacat, tocmai de aceea nu-i prea poate suferi. Dar lor nu le pasa ca nu-s pe placul lumii. In ei arde luminos inainte misiunea pe care le-a dat-o Dumnezeu, de a fi sare fapturii si martorii lui Dumnezeu intre oameni. Ca sa scurtez vorba, aleg din viata Sfantului Vasile cateva momente de mare inaltime morala prin care se dovedeste a fi cu adevarat mare dascal al lumii si ierarh. Era prin anul 372 cand insusi imparatul Valent a mers in Cezareea Capadociei unde pastorea Sfantul Vasile cu gand sa-l abata de la dreapta credinta la arianism. Sfantul Vasile i-a raspuns linistit si cuviincios ca tine credinta pe care au marturisit-o Sfintii Parinti la Niceea (325) si ca nimeni nu are putere sa dea alta marturisire de credinta peste aceea. Primind un atare raspuns imparatul Valens cauta pricina ca sa-l exileze pe Sfantul Vasile stiin ca numai el sustine dreapta credinta in Asia Mica si ca daca n-ar fi el pe ceilalti usor i-ar putea castiga fie prin momeli fie prin infricosari.
Imparatul l-a dus cu sine pe Modestus, prefectul pretorienilor (siguranta imparatului) si pe episcopul Evippius din Galatia care era arian. Pe acesta l-a dus ca sa provoace scandalul ca apoi prefectul sa poata interveni cu armata. Evippius a vrut sa slujeasca intr-o biserica din Cezareea dar Sfantul Vasile nu l-a lasat pana cand nu va subscrie afuriseniile date de soborul de la Niceea asupra arienilor. Acela s-a plans imparatului care a trimis la Sfantul Vasile pe prefectul pretorienilor ca sa-l atraga la arianism iar daca nu va putea cu binele sa-l infricoseze cu amenintari.
"Ce indrazneala ai tu sa te impotrivesti religiei imparatului" - ii zise prefectul? "Eu nu vad nici o indrazneala si nu vad care este religia imparatului ca sa ma impotrivesc ei. Eu stiu ca si imparatul e creat de Dumnezeu ca si mine si prin urmare si el trebuie sa aiba aceeasi religie pe care o am si eu si credinciosii mei". Prefectul incepu cu ademeniri zicand: "Uite n-ai vrea tu sa fii in marire asemenea imparatului? O vei putea avea daca vei marturisi si tu credinta imparatului". Sfantul Vasile ii raspunse: "Amandoi suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu daca suntem asemenea imparatului. In ce priveste marirea, aceasta se va vedea numai in viata viitoare. Apoi spune tu daca o va avea acela care face voia lui Dumnezeu sau acela care lucreaza impotriva Lui". "Dar nu te temi de relele ce pot sa vina asupra ta" - ii zise prefectul? "Eu nu ma tem de rele pentru ca stiu ca Dumnezeu nu va ingadui mai multe decat sunt de trebuinta pentru ispasirea pacatelor mele". "Dar stii ca imparatul poate sa-ti faca atata rau cat tu nu vei putea rabda?" "Ce anume ar putea sa-mi faca imparatul" -intreaba Sfantul Vasile linistit? "Sa te despoaie de averi, sa te exileze, sa te ucida chiar". La acestea Sfantul Vasile rase zicand: "Toate acestea imparatul nu mi le poate face. Astfel nu ma poate despuia de averi fiindca m-am despuiat demult eu insumi, asa ca azi n-am nimic. Nu ma poate exila unde sa nu fie Dumnezeu de fata. Apoi cu moartea nu-mi poate face alta decat sa ma trimita mai degraba la viata pe care atat de mult o doresc. Spune deci stapanului tau, imparatului, ca daca n-are alte rele cu care sa ma infricoseze, de acestea de pana acum nu ma tem si nici gand n-am sa-i fac lui pe voie impotriva lui Dumnezeu". Prefectul pretorienilor spuse imparatului totul si incheie cu aceste cuvinte: "De catre capetenia acestei Biserici suntem biruiti: Amenintarilor este superior, decat cuvintele e mai tare, iar decat ademenirile este mai puternic" (Minis superior est, sermonibus firucior, verbogum blandi, tiis fortior). Daca i-am zis: "Niciodata n-am vazut om ca dumneata" stiti ce mi-a raspuns? "Poate ca niciodata n-ai vazut episcop"! Imparatul se aprinse de manie si zbiera infuriat: "Sa fie exilat numaidecat!!" Si insusi se apuca sa scrie mandatul de exilare, dar de trei ori i se rupse penita si nu putu scrie. Imparatul crezu ca acesta este un semn de sus si de data aceasta lasa mania pentru mai tarziu. Reintors la Constantinopol, din nou incerca sa scrie mandatul de exilare pentru Sfantul Vasile dar fara de veste i se imbolnavi copilul cel mai mare si se zbatea ca-n ghearele mortii si nu se linisti pana ce nu-si propuse sa lase pe arhiepiscopul din Cezareea in pace.
Iata parinte al Bisericii, mare dascal al lumii si ierarh. Iata ucenic umbland linistit pe marea infuriata. Iata stalp nemiscat de talazuri, iata liniste si modestie neclintita de vifor, iata om dintre noi strabatand veacurile si intarindu-ne pe noi in linistea cea mai presus de fire, ca tot Dumnezeu este la carma lumii.
Cercarile i-au dovedit pe sfinti iar sfintenia este superioara vietii si mortii. Amin.



Antihrist

El e acela care va veni in numele sau - nu al lui Dumnezeu - evreu de neam, care va tirani sub ascultarea sa tot pamantul. Caci acela va primi sa fie imparat peste stralucirea tuturor imparatilor pamantului.
Crestinii, cu numele, din pricina inmultirii faradelegilor care sting duhul, asa se vor slabi la minte incat de frica, multi se vor lepada de Hristos si vor primi toata voia rea si vor gusta toata rautatea raului "caci credinta nu este a tuturora" (2 Tes 2,3). Viata lor, slabanogita de pacat, va da indrazneala satanei, care va lucra in acela tot felul de puteri si de semne, de minuni mincinoase si de amagiri nelegiuite pentru fiii pierzarii, fiindca n-au primit iubirea adevarului ca sa se mantuiasca. "De aceea pentru ca iubesc pacatul mai mult decat pe Dumnezeu, Dumnezeu le trimite amagiri puternice ca sa dea crezamant minciunii, si sa cada sub osanda (minciuni), toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au ingaduit nedreptatea" (2 Tes 2,9-11).
Jidovii de odinioara, impinsi inauntru de "acela", au rastignit pe Domnul intepandu-i calcaiul, si nu i-au putut face mai mult nimic; dimpotriva Domnul, pogorandu-se de pe cruce la cei din inchisoare, a spart vesnicele incuietori, si mare prada a facut nesatiosului iad. De atunci umbla potrivnicul ca un leu turbat, intaratandu-si uneltele, ca macar faptele si invatatura Mantuitorului sa le intunece in necredinta. Neputand nici aceasta, isi aprinde ciracii si pe "acela" al lor, care se repeta in fiecare veac de oameni din zilele Sfintilor Apostoli, pana in zilele celui mai desavarsit Antihrist din vremea de apoi, cand va propovadui Ilie, ca doara doara va putea macar sa stinga pe ucenicii lui Iisus de pe fata pamantului prigonindu-i, spanzurandu-i, ucigandu-i, rastignindu-i si in tot felul omorandu-i.
Mai mult, cum zice un Parinte, acest Antihrist - care nu se multumeste cu necredinta sa, ci vrea necredinta tuturora - nu va avea astampar decat in ziua cand ar izbuti sa ucida pe Dumnezeu si sa-L azvarle din mintea si din inima celui din urma credincios ramas pe pamant, si nu ravneste nebunul la o mandrie mai mare, decat aceea de a termina odata cu Dumnezeu, iar in locul Lui, sa-si implante in sufletul omului ca pe o sabie a iadului, chipul sau de fiara.
"Acela" nu se multumeste numai sa insele pe oameni cu amanarea pocaintei pe maine, pe poimaine, la batranete, ci lupta nebun cerand ... moartea lui Dumnezeu ... moartea invataturii Sale ... moartea crestinilor, ucenicilor Sai ... pustiirea Bisericii Sale si oprirea Sfintei Jertfe celei de-a pururi, care este Sfanta Liturghie. Chinurile cele de pe urma, vor intrece toate prigoanele cate s-au intetit asupra crestinilor, de la inceput pana in zilele acelea. Numai sila unei prigoane peste tot pamantul impotriva crestinilor ii va hotari sa lase la o parte orice vrajba confesionala si sa fie una, cum au fost la inceput. Nu vor scapa de sub tavalugul urgiilor istoriei, pana nu vor veni la mintea aceea sa asculte si sa implineasca, macar la sfarsit, rugamintea cea mai de pe urma a Mantuitorului in lume.
Poate ca in vremile acelea abia vor mai fi crestini; dar oricati vor ramane, aceia trebuie sa treaca, peste ceea ce ar trebui sa treaca crestinatatea vremii noastre si sa fie una.
Primejdia comuna s-a aratat in lume, unirea crestinatatii intarzie, Doamne, pana cand? ...
Deci, cand faradelegile vor inclesta mintea si inima oamenilor si-i vor salbatici asa de tare, incat vor zice ca nu le mai trebuie Dumnezeu, Biserica si Preoti, incat va fi salbaticia si nebunia urii peste tot pamantul, atunci vine sfarsitul. Amin.




Sfanta Liturghie mai tine lumea

Precum Taina Pocaintei sau marturisirea este judecata milostiva a lui Dumnezeu, ascunsa sub chip smerit, si iubitori de smerenie dau de darul acesta, asemenea si Sfanta Jertfa a Mantuitorului din Sfanta Liturghie, ascunde, iarasi sub chip smerit, o taina a ocarmuirii lumii. Cei vechi stiau pricina pentru care nu se arata Antihrist in zilele lor caci Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre taina aceasta in chip ascuns, dar n-o numeste. E Sfanta Liturghie sau Jertfa cea de-a pururi, despre care a grait Domnul prin Daniil si apoi Insusi ne-a invatat. Ea este aceea care opreste sa nu se arate Antihrist sau omul nelegiuirii decat in vremea ingaduita de Dumnezeu.
De aceea Sangele Mielului din Sfanta Impartasanie mai tine sufletul in oase si lumea in picioare.

2 comentarii:

  • Avram Marian - Gabriel ( Graham ) says:
    15.09.2010, 00:45

    Felicitari pentru blog! Romania va crestina Europa prin marii sai duhovnici !
    Ar trebui sa fim mandri ca suntem romani!
    Nu va deranjeaza daca trimtem oameni de la
    http://duhovnicii.blogspot.com/ la acest articolul ?
    Lasa-ti un link la http://duhovnicii.blogspot.com/ un blog in care gasiti despre : Parintele Arsenie Boca,Parintele Arsenie Papacioc , Parintele Ilie Lacatusu , Parintele Ilarion Argatu ,Parintele Ilie Cleopa , Parintele Lavrentie Strove , Parintele Nicolae Steinhardt , Parintele Paisie Olaru, Parintele Benedict Ghius , Parintele Serafim Popescu , Parintele Paulin Lecca , Parintele Dometie Manolache ,Parintele Sofian Boghiu , Parintele Ghelasie de la Frasinei , Parintele Proclu Nicau , Parintele Ioanichie Balan , Parintele Iulian Lazar , Parintele Constantin Galeriu , Parintele Dionisie Ignat , Parintele Adrian Fageteanu , Parintele Mina Dobzeu , Parintele Iustin Parvu , Parintele Petroniu Tanase , Parintele Ioan Iovan , Parintele Teofil Paraian , Parintele Rafail Noica , Parintele Gherontiu Puiu

  • mărturisitor says:
    13.01.2013, 19:58

    Noi să fim vrednici să-i urmăm îndemnurile sfîntului părinte Arsenie Boca, să facem pe cît se poate tot ce ne-a învăţat ca apoi să putem spera că se Va îndura şi Dumnezeu de păcatele noastre ! Doamne+ajută :)

Persoane interesate

Abonați-vă prin e-mail (Newsletter)

Introduceți adresa de e-mail:

Delivered by FeedBurner

AJUTATI COPIII DE LA MANASTIREA MARCUS!

Ajutati copiii de la Manastirea Marcus!

Pr Iustin Parvu -Este Har...

http://apologeticum.files.wordpress.com/2010/02/parintele-justin_2010.jpg
Imagine
Este Har... - să iubeşti fără să fii iubit… - să slujeşti fără să fii preţuit… - să dăruieşti fără să ţi se mulţumească… - să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască… - să ierţi fără să fii iertat… - să-l susţii pe cel care te-a lepădat… - să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit… - să crezi deşi nu vezi faţă în faţă… - să crezi deşi nu eşti deplin lămurit… - să investeşti clădind fără speranţe… - să taci pentru a nu face rau aproapelui… - să vorbeşti de dragul adevărului… - să ănduri fără să murmuri, fără să cârteşti…. - totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti… Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!

Nelegiuirile noastre, multimea strambatatilor pe care le-am pricinuit aproapelui nostru, astazi ne osandesc si nu stim ce vom raspunde mergand la judecata, unde toti ne prigonesc, toti se ridica asupra noastra sa ne impileze; tu insa, o, preabuna maica, care asculti marturisirea noastra, mijloceste catre Domnul, sa prefaci soarta osandirii noastre in bunatati, scotind din inimile vrajmasilor nostri toata uraciunea si te vom preamari cu laude.

TROPAR
Intru tine, Maica, cu osardie s-a mantuit cel dupa trup. Caci luand crucea ai urmat lui Hristos, si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup caci este trecator. Pentru aceasta si cu ingerii, impreuna se bucura, preacuvioasa Maica Parascheva, duhul tau
SEDEALNA dupa POLIELEU
[ Descarca MP3: Sedealna-dupa-Polieleu.mp3 ]
STIHIRA dupa EVANGHELIE
[ Descarca MP3: Stihira-dupa-Evanghelie.mp3 ]
STIHIRILE LAUDELOR
[ Descarca MP3: Stihirile-Laudelor.mp3 ]
NOTA: cantarile de mai sus sunt interpretate de grupul Anghelos de la Manastirea Sf. Trei Ierarhi din Iasi

File de pateric

http://lh4.ggpht.com/_35TX4tScvW0/S0tGpCCUrjI/AAAAAAAAANc/5DNf68UA_Rc/file_de_pateric.png
File de Pateric
lectura: Pr. Mircea Stoleriu

Predici

http://3.bp.blogspot.com/_7YDbTRKKOGA/TIup1PIRMMI/AAAAAAAAGs4/Uru-o8Ih4rc/S220/soul+speaking.jpg
  1. Taina Spovedaniei (partea I)
  2. Taina Spovedaniei (partea a II-a)
  3. Cine se poate spovedi
  4. Cum să ne spovedim
  5. Canonul de la spovedanie
  6. Dezlegarea de păcate
  7. Efectele spovedaniei
  8. Recapitularea Tainei Spovedaniei
  9. Taina Sf. Maslu
  10. Taina Sf. Maslu: Apostolele 1 ÷ 3
  11. Taina Sf. Maslu: Apostolele 4 ÷ 7
  12. Taina Sf. Maslu: Evangheliile
  13. Taina Sf. Maslu: Rugăciunile
  14. Taina Cununiei (partea I)
  15. Taina Cununiei (partea a II-a)
  16. Taina Cununiei (partea a III-a)
  17. Taina Cununiei (partea a IV-a)
  18. Efectele Tainei Cununiei
  19. Logodna
  20. Semnificaţiile Tainei Cununiei
  21. Taina Botezului (partea I)
  22. Taina Botezului (partea a II-a)
  23. Taina Botezului (partea a III-a)
  24. Taina Botezului (partea a IV-a)
  25. Cine poate boteza şi cine poate fi botezat
  26. Unde şi când se face botezul
  27. Rânduiala facerii catehumenului
  28. Slujba botezului
  29. Botezul sângelui şi botezul dorinţei
  30. Taina Mirungerii (partea I)
  31. Taina Mirungerii (partea a II-a)
  32. Taina Euharistiei (partea I)
  33. Taina Euharistiei (partea a II-a)
  34. Taina Euharistiei (partea a III-a)
  35. Taina Euharistiei (partea a IV-a)
  36. Taina Euharistiei (partea a V-a)
  37. Prezenţa reală a lui Hristos în Sf. Euharistie
  38. Când se pot împărtăşi credincioşii
  39. Taina Hirotoniei
  40. Mântuirea
  41. Revelaţia naturală
  42. Revelaţia supranaturală
  43. Sfânta Scriptură ca izvor al revelaţiei
  44. Sfânta Tradiţie ca izvor al revelaţiei
  45. Interpretarea Bibliei
  46. Documentele Sfântei Tradiţii
  47. Credinţa
  48. Simbolul Credinţei (Crezul)
  49. Cunoaşterea lui Dumnezeu
  50. Pronia lui Dumnezeu
  51. Însuşirile lui Dumnezeu
  52. Dumnezeu - întreit în Persoane
  53. Învăţătura despre Sf. Treime
  54. Revelaţia Sf. Treimi în Noul Testament
  55. Crearea lumii (partea I)
  56. Crearea lumii (partea a II-a)
  57. Scopul creării lumii
  58. Providenţa: grija şi ajutorul lui Dumnezeu pentru lume
  59. Providenţa: conducerea lumii de către Dumnezeu
  60. Crearea lumii nevăzute
  61. Crearea lumii văzute
  62. Zilele creării lumii
  63. Omul, coroana creaţiei
  64. Omul - trup şi suflet
  65. Protopărinţii neamului omenesc
  66. Menirea omului
  67. Starea primordială a omului
  68. Originea păcatului strămoşesc
  69. Urmările păcatului strămoşesc
  70. Mântuirea lumii
  71. Scopul întrupării Mântuitorului
  72. Întruparea Mântuitorului
  73. Viaţa Mântuitorului: umilinţă şi preamărire
  74. Întreita slujire a Mântuitorului (partea I)
  75. Întreita slujire a Mântuitorului (partea a II-a)
  76. Răscumpărarea păcatelor noastre de către Hristos
  77. Cuprinderea tuturor în Hristos
  78. Dumnezeirea Duhului Sfânt
  79. Harul divin
  80. Darurile Duhului Sfânt
  81. Libertatea în Har (partea I)
  82. Libertatea în Har (partea a II-a)
  83. Lucrarea Harului în viaţa omului: pregătirea îndreptării
  84. Lucrarea Harului în viaţa omului: îndreptarea
  85. Mijloacele îndreptării
  86. Sfinţenia (partea I)
  87. Sfinţenia (partea a II-a)
  88. Lucrarea Harului pentru sfinţirea omului
  89. Caracterizarea Sfântului
  90. Cinstirea sfinţilor (partea I)
  91. Cinstirea sfinţilor (partea a II-a)
  92. Cultul sfinţilor
  93. Moaştele sfinţilor
  94. Cinstirea Maicii Domnului
  95. Fecioria Maicii Domnului
  96. Cinstirea icoanelor
  97. De S-a întrupat Hristos ?
  98. Patimile lui Hristos
  99. Despre Troparul Învierii
  100. Ce să cerem în rugăciune
  101. Rugăciunea obştească
  102. Moartea şi Învierea Domnului
  103. Trupul înviat al lui Hristos
  104. Învierea tuturor prin Hristos
  105. Tatăl Nostru...
  106. Tatăl Nostru - începutul: Care eşti în ceruri...
  107. Tatăl Nostru - cererea 1: Sfinţească-se numele Tău...
  108. Tatăl Nostru - cererea a 2-a: Vie Împărăţia Ta...
  109. Tatăl Nostru - cererea a 3-a: Facă-se voia Ta...
  110. Tatăl Nostru - cererea a 4-a: Pâinea noastră...
  111. Tatăl Nostru - cererea a 5-a: Şi ne iartă nouă...
  112. Tatăl Nostru - cererea a 6-a: Şi nu de duce pe noi în ispită...
  113. Tatăl Nostru - cererea a 7-a: Ci ne mântuieşte...
  114. Ce este rugăciunea
  115. Semnul Sfintei Cruci
  116. Cum să ne rugăm (partea I)
  117. Cum să ne rugăm (partea a II-a)
  118. Cum să ne rugăm (partea a III-a)
  119. Cum să ne rugăm (partea a IV-a)
  120. Cum să ne rugăm (partea a V-a)
  121. Cum să ne rugăm (partea a VI-a)
  122. Când să ne rugăm
  123. Unde să ne rugăm
  124. Biserica - locaş de rugăciune
  125. Biserica - împărţirea clădirii
  126. Biserica - Altarul
  127. Sfinţirea unei biserici
  128. Cultul divin public
  129. Cele 7 laude
  130. Jertfa euharistică
  131. De către cine şi când se slujeşte Sf. Liturghie
  132. Liturghiile Bisericii Ortodoxe
  133. Proscomidia (partea I)
  134. Proscomidia (partea a II-a)
  135. Proscomidia (partea a III-a)
  136. Liturghia catehumenilor
  137. Liturghia credincioşilor (partea I)
  138. Liturghia credincioşilor (partea a II-a)
  139. Liturghia credincioşilor (partea a III-a)
  140. Liturghia credincioşilor (partea a IV-a)
  141. Liturghia credincioşilor (partea a V-a)
  142. Semnificaţiile Sfintei Liturghii
  143. Ierurgiile
  144. Posturile de o zi
  145. Posturile de mai multe zile
  146. Dragostea (partea I)
  147. Dragostea (partea a II-a)
  148. Dragostea (partea a III-a)
  149. Mijloacele de întărire a dragostei
  150. Legile
  151. Legea Morală
  152. Legea Morală a Noului Testament
  153. Păzirea Legii Morale
  154. Poruncile Bisericeşti: participarea la Sf. Liturghie, postul, cinstirea preoţilor
  155. Poruncile Bisericeşti: spovedania, rugăciunea pentru mai-mari, posturile speciale
  156. Poruncile Bisericeşti: cărţile eretice, averea Bisericii, petrecerile din post. Legile civile
  157. Conştiinţa morală
  158. Voinţa liberă
  159. Faptele omeneşti
  160. Virtuţile creştine
  161. Virtuţile teologice şi morale. Înţelepciunea
  162. Dreptatea. Cumpătarea
  163. Bărbăţia (curajul)
  164. Păcatul
  165. Cauzele păcatului
  166. Viciul
  167. Păcatele capitale: iubirea de argint, desfrânarea, invidia
  168. Lăcomia, mânia şi lenea
  169. Păcatele împotriva Duhului Sfânt
  170. Păcatele strigătoare la cer
  171. Porunca 1 şi a 2-a: Cinsteşte pe Dumnezeu. Să nu-ţi faci chip cioplit
  172. Porunca a 3-a: Să nu iei numele Domnului în deşert
  173. Porunca a 4-a: Cinsteşte ziua Domnului
  174. Porunca a 5-a: Cinsteşte-ţi părinţii
  175. Porunca a 6-a: Să nu ucizi
  176. Porunca a 7-a şi a 8-a: Să nu fii desfrânat. Să nu furi
  177. Porunca a 9-a şi a 10-a: Să nu minţi. Să nu doreşti lucrul altuia
  178. Datoriile creştinului
  179. Smerenia
  180. Grija faţă de simţăminte
  181. Grija faţă de sănătate
  182. Datoriile către aproapele
  183. Dragostea către aproapele (partea I)
  184. Dragostea către aproapele (partea a II-a)
  185. Dragostea către aproapele (partea a III-a)
  186. Dragostea către aproapele (partea a IV-a)
  187. Dragostea către aproapele (partea a V-a)
  188. Familia
  189. Scopul familiei
  190. Statul - datoriile cetăţeneşti
  191. Pace şi război
  192. Propăşirea societăţii omeneşti prin învăţătura creştină
  193. Datoriile faţă de Biserică
  194. Datoriile faţă de lume
Pr. Mircea Stoleriu - Înregistrări de la Radio Trinitas din anul 2005

:)

:)